Festivalul Enescu continua la Bucuresti si cu extensii prin toata tara. Concursul s-a terminat si si-a desemnat deja castigatorii, Gala Laureatilor consumandu-se intr-o atmosfera cald amicala la Ateneul Roman.
Una peste alta, dincolo de bombanelile unor comentatori sau anumite, inerente, sincope organizatorice sau schimbari de program - pacat ca violonistul Maxim Vengerov nu mai vine, de exemplu - lucrurile sunt in firescul lor. Adica Marea Muzica este prezenta printre noi si la indemana noastra. Nume impresionante de solisti, formatii simfonice sau camerale de mare prestigiu international au concertat deja sau urmeaza sa concerteze in Romania. Nu ar fi de neglijat nici faptul ca astfel de prezente ne onoreaza si onoreaza posteritatea unei personalitati de talia lui George Enescu. Sufletul acestei manifestari de mare amploare - poate prea latita pe alocuri din dorinta expresa de a "o face lata" - este mult-iubitul si mult-simpaticul director artistic al Festivalului si Concursului international George Enescu, domnul Ioan Holender. Cunoscuta personalitate a lumii artistice europene, director de multi-multi ani al Operei din Viena. Ceea ce este o performanta in sine. Cu zambetul sau cuceritor, cu calmul sau, mai mult prusac, decat banatean, de unde este domnia sa de origine - Timisoara a fost si a ramas adevaratul sau "Heimat"(Patrie) - cu alura sa sportiva de fost mare campion la Wimbledon (deunazi se plangea ca nu are cu cine sa joace tenis la Bucuresti, si ne-am adus aminte cum batea mingea Tiriac cu Maurer pe vremuri...), cu eleganta sa discreta si de mare rafinament, cu ironia sa muscatoare si toleranta ingaduitoare in fata evcidentei prostii sau incisivei agresiuni, cu dragostea sa infinita pentru muzica si muzicieni, cu tot ce mai vrem noi sa adaugam la capitolul calitati - si pitirea defectelor este o mare calitate, la urma urmelor - herr Ioan Holender este o prezenta benefica in Romania strafulgerata de lupte acerbe si ulcerata de dusmanii viscerale. Avem prin prezenta si prestatia profesionala a dlui Ioan Holender un exemplu de a fi, de a trai si de a ne bucura de viata. Nu este vorba doar de o anume pozitie sociala sau de venituri - cu titlu informativ, pentru prestatia sa la Festivalul Enescu, dl Holender nu este remunerat - ci de un anume "savoir vivre". O anume bucurie de a trai. Sigur ca se poate contraargumenta, in plan imediat, legat de veniturile romanilor, de salariile mai mici comparativ cu alte cetatenilor din alte state, de pensii si situatia cetatenilor seniori, ce sa mai vorbim, de starea infrastructurii, a invatamantului sau cea din sanatate nu ar fi locul sa pomenim. Dar nu despre asa ceva vrem sa atragem atentia, ci despre consumul inimaginabil de energie, timp, fonduri, sanatate pe care-l risipim pe nimicuri si maruntisuri, incontrandu-ne fratricid si inutil, cu exhibare de orgolii si vanitati, pe interese meschine si blamabile. Poate ca n-ar fi chiar rau daca seful statulul roman, aflat in convalescenta in aceste zile la Neptun, sa mediteze la prestatia dlui Ioan Holender si sa-l invite, dupa incheierea Festivalului Enescu, sa contribuie si la Festivalul numit Romania. Care nu incepe si nici nu se termina. Ne-ar amuza, si de ce nu am face acest exercitiu de imaginatie, sa-i vedem pe liderii partidelor parlamentare, dnii Tariceanu, Geoana, Boc, Stolojan, Vadim Tudor, Marko Bela si Dan Voiculescu primiti la Cotroceni de dnii Basescu si Holender pentru a discuta despre data cresterii pensiilor, bugetul pe 2008 si viitoarea configuratie parlamentara. Pe muzica de George Enescu, desigur.