Este interesant de urmarit primenirea care se produce in anumite epoci, pe ecran. In clipa in care au reusit sa lanseze o stea de prima marime, producatorii se gandesc la aceia care-i va urma. In cinematograf, oricat de popular ai fi, te epuizezi foarte repede si misiunea acelora care fac filme este sa gaseasca mereu noi figuri, cu care sa castige gratiile publicului.
Iata, daca incercam sa aruncam o privire asupra situatiei de azi a vedetelor cinematografice, constatam ca stelele care erau in plina vigoare inca pana acum un an sau doi, au inceput sa treaca in umbra, pentru a face loc noilor ascensiuni.
Joan Crawford, Sylvia Sydney, George Raft, Frederic March, Maurice Chevalier, John Barrymore, Charles Boyer, Wallace Berry, Stan Laurel, Oliver Hardy si chiar Marlene Dietrich, si-au trait de mult apogeul si nu reusesc sa se mentina astazi decat in virtutea succeselor trecute.
Din vechea garda, se mentin doar: Charlie Chaplin - care-si pastreaza popularitatea, datorita faptului ca filmeaza la cinci ani odata - Greta Garbo - care si ea nu mai face decat un film pe an - si, in oarecare masura, Clark Gable.
In schimb, firmamentul cinematografic a fost iluminat de aparitia unor stele noi, care au reusit sa se impuna in atentia unanima a publicului. Asa, buna-oara, gasim pe Dorothy Lamour, superba intruchipare a celei mai pure frumuseti, cu un trup de o uluitoare plasticitate: Bette Davis, adevarata artista de exceptionale insusiri dramatice, Irene Dunne, care dupa atatia ani de quasi-anonimat, a reusit sa-si creeze, in ultima vreme, o binemeritata faima.
ZIUA, 12 septembrie 1939