Protestantismul a descoperit noi modalitati de expiere a vinovatei constiinte moderne: obolul ecologic in contul mameinatura.

Zilele acestea, la Sibiu, Biserica Evanghelica a strins 15 euro de la delegatii Adunarii Ecumenice sositi cu avionul, rascumparind astfel emisiile cu dioxid de carbon ale motoarelor Boeing sau Airbus. Nimeni n-a calculat impozitul pe kilometri, mile, noduri sau poste in cazul invitatilor transportati cu masini de teren, autoturisme de protocol, vase de croaziera, trenuri cu locomotive hidraulice sau trasuri burgheze. Taxa s-a distribuit egalitar, acoperind costul unui copios dejun sasesc. O plata suficienta pentru a descarca sentimentul de culpa al celor peste doua mii de lideri religiosi, obligati la pietate in fata naturii naturate in stil carpato-danubiano-pontic.

In tara secetei si in batatura ploilor, a drumurilor sparte si a autostrazilor imaginare, pe solul vaduvit de ultima punga de titei ori sonda nationala de petrol, ecumenismul a impus taxa de zbor ca masura precisa a picajului spiritual european. Un crestinism redus la grija pentru verdeata padurilor, o biserica indragostita de planeta animalelor mai mult decit de cetatea sfintilor, o preotie inrobita mai mult „drepturilor omului" decit slujirii Evangheliei, un „pelerinaj" catre unitate fara sete de adevar, o nesfirsita retorica despre „valori comune" lipsite de referent, o cruce nu a Golgotei, ci a utopiei fluorescente - toate acestea compun portretul neputintei umanismului contemporan. Cind Bisericile europene ajung sa vorbeasca despre „soarta emigrantilor", „degradarea mediului" si despre „saracia materiala" mai mult decit despre agonia omului in postmodernitate, atunci ceva profund din intelegerea crestinismului apostolic s-a alterat. Atit „Ispitirile Sf. Antonie" de Bosch ori „Demonii" lui Dostoievski, cit si intreaga revelatie biblica a poporului Israel si scurtcircuitarea istoriei in persoana lui Hristos par niste ipoteze indigeste.

Din acest motiv, ecumenismul institutional risca nu doar falimentul teologic, ci si impasul politic. El postuleaza, precum legislatorul lui Rousseau, nevoia emanciparii fata de vechile predanii printr-un consens impus de la centru. Pina la moarte, ecumenismul nu va vorbi decit limbajul reconcilierii socialiste in numele unei ratiuni volatil-imanente.

Mihail Neamtu este cercetator in stiinte umaniste.