Urmatoarea carte din Colectia „Literatura", pe care Cotidianul v-o ofera miercuri, 12 septembrie este scrisa de romancierul norvegian considerat „parintele fictiunii din secolul al XX-lea".

Knut Hamsun credea ca alegerea de a deveni scriitor a fost mai degraba un fel de „dat", arata criticul Lars Frode Larsen intr-un eseu despre scriitorul norvegian. Mai mult decit atit, acelasi critic considera ca Knut Hamsun este „singurul om de litere norvegian caruia i s-ar putea aplica pe buna dreptate expresia «vocatie de scriitor»". Robert Ferguson afirma chiar de la inceputul voluminoasei sale biografii „Enigma. The Life of Knut Hamsun" ca autorul romanului „Foamea" este „singurul scriitor norvegian, in afara de Ibsen, care si-a cistigat un rol important in literatura lumii".

Virfuri ale literaturii mondiale precum André Gide, Maxim Gorky, Thomas Mann, Boris Pasternak si Ernest Hemingway au marturisit ca ii sint indatorati scriitorului norvegian, de la care au preluat diferite tehnici narative, iar un Isaac Bashevis Singer sustinea chiar ca „intreaga scoala moderna de fictiune a secolului al XX-lea isi trage radacinile din Hamsun". Cei mai multi scriitori au apreciat la Hamsun fraza scurta, dar incarcata de impact emotional, care anunta un nou gen de scriitura, intilnita frecvent in romanele secolului trecut. De asemenea, Thomas Mann a spus despre Hamsun in 1920 ca „niciodata acordarea Premiului Nobel pentru literatura nu a fost mai bine justificata". André Gide il compara cu Dostoievski, insa se indoia ca marele scriitor rus ar avea „subtilitatea" lui Hamsun.

Intr-o scrisoare care dateaza din 1927, Maxim Gorky ii marturisea lui Hamsun: „Ti-o spun foarte sincer, in momentul acesta esti cel mai mare scriitor din Europa; nimeni nu se poate compara cu tine". Peste ani, scriitorul american Henry Miller va marturisi: „Daca exista un autor pe care am incercat sa-l imit deliberat, fara a izbuti insa, acesta a fost, desigur, Hamsun".

Astazi insa, reputatia lui Hamsun nu se mai bucura de acelasi succes: „De exemplu, este omagiat Ibsen in continuare, la fel ca alti scriitori norvegieni", arata criticul Eric P. Olsen intr-un eseu. Criticul explica fenomenul prin antipatia pe care i-a adus-o filonazismul declarat. Pierre Care puncteaza intr-un eseu de critica literara ca, totusi, „ideologia sa pronazista nu este nici o forma de oportunism si nici nu este ura fata de un anumit popor, ci un soi de nostalgie dupa o natiune simpla si autentica".

Tot Berguson, biograful sau, povesteste ca scriitorul norvegian avea un caracter plin de ciudatenii si contradictii: „A fost auzit nu o data de contemporanii sai spunind ca «minciuna nu este pacat, ci talent»; era un misogin vehement, insa, acuzat ca ar fi dependent de droguri, a ales o femeie sa il reprezinte ca avocat". Catre sfirsitul vietii, judecat pentru atitudinea sa filonazista, a simulat dementa in fata instantelor. Scriitorul danez Thorkild Hansen a scris cartea „The Hamsun Trial" (1978) despre comportamentul scriitorului in timpul acestui proces. In cartea respectiva, care a stirnit reactii puternice in Norvegia, Hansen ii aduce numeroase acuze lui Hamsun si conchide: „Daca vrei sa intilnesti idioti, du-te in Norvegia".

Afla mai multe despre Colectia Literatura