Teoretic, doua sint vulnerabilitatile sufletului euroatlantic prin care virusul mortal al islamismului radical poate strapunge blindajul asigurat de toleranta, democratie, umanism, crestinism si logica aristotelica: sensibilitatile de stinga si slabiciunea unei parti a dreptei pentru discursul teocratic.

Abil, Bin Laden a inteles ca prima i se potriveste mai bine, caci aceia dintre noi care cred ca lumea trebuie sa reflecte exact ordinea divina il au drept mentor pe Isus Cristos si cred, indestructibil, in El. Asadar, in cea mai recenta aparitie publica, Osama bin Laden vorbeste ca un intelectual de stinga. Demasca viguros dezastrul pe care il aduce lumii capitalismul, ataca administratia Bush, dar si pe Sarkozy si pe Brown, vorbeste despre justitie si despre raul globalizarii, despre problemele ecologice ale lumii (cauzate, stim bine, de marile corporatii americane), despre saracia endemica din Africa, despre bietul occidental de rind zdrobit de taxe, dobinzi si ipoteci si evoca admirativ pe Noam Chomsky. Daca as fi spus ca am ascultat un discurs cu aceste ingrediente la un seminar intr-un oras european sau american, ati fi raspuns, desigur, ca am ascultat un „speaker" de stinga. Daca va spun ca asa a vorbit Bin Laden, o sa cadeti pe ginduri. Bin Laden, pentru imaginatia celor mai multi dintre noi, este un miliardar nebun devenit om al muntilor, fanatizat in credinta lui religioasa, cazut intr-un obscurantism religios atit de opac, incit nu vede diferenta dintre crima in masa si slujirea lui Dumnezeu. Dar, constatam, Bin Laden nu este asa. El il citeste pe Chomsky.

In inregistrarea aparuta pe canalele de televiziune pe 7 septembrie, Bin Laden pare un alt om fata de precedenta sa aparitie, cu doi ani in urma. Nu e vorba, desigur, de schimbarea atitudinii sale fundamentaliste sau de vreun act de cainta pentru imensul rau pe care l-a provocat lumii. Nici vorba. Doar ca, de data asta, mult mai relaxat - semn ca, acolo unde o fi, se simte in siguranta - Bin Laden face un discurs subtil. O alta tema draga discursului de stinga este figura, deja mitizata, a presedintului J.F. Kennedy. El a incercat sa opreasca razboiul din Vietnam si de aceea a fost asasinat, spune Bin Laden. Transformarea lui Kennedy intr-o figura pacifista este o gluma stupefianta, explicabila prin usurinta cu care masele pot fi manevrate astazi. Golful Porcilor, ducerea cursei inarmarilor in spatiul cosmic si, daca e sa vorbim despre Irak, sprijinul american discret pentru baia de singe produsa de partidul Baas (suna cunoscut?) imediat dupa lovitura de stat din 1963 - adaug, parte a strategiei Razboiului Rece, caci partidul Baas a eliminat cu cruzime pe comunisti, in special - nu fac din Kennedy tocmai icoana pacii la care se inchina astazi lumea. Totusi, Bin Laden stie miturile Vestului. Si astfel, Kennedy devine erou al pacii chiar si pentru teroristul numarul 1 al lumii.

Exista, fireste, si lucruri pe care un intelectual de stinga de buna-credinta nu le-ar spune niciodata. Bin Laden cere lumii sa imbratiseze islamul ca singura cale de supravietuire. Bin Laden spune ca democratia a esuat, aducind oamenilor toate relele cu putinta. Discursul de stinga este cel putin reticent fata de religie si niciodata voit antidemocratic - dimpotriva, el impinge democratia dincolo de limitele ei naturale. Totusi, daca as fi in locul celor care cred in ideile de stinga propovaduite de un Chomsky, mi-as pune foarte serios o intrebare. Cum se face ca Bin Laden se simte confortabil in spatiul ideilor mele?