Amintiri neplacute ma leaga mai ales de oamenii asa-numiti sensibili. Imi amintesc de o excursie in munti in care am fost pur si simplu terorizat de o asemenea fiinta delicata. Fiinta cu pricina avea ideea sumbra de a-mi atrage cu vehementa atentia asupra fiecarei splendori a naturii, silin­du-ma si pe mine sa-i impartasesc entuziasmul. N-aveam o clipa de liniste; cand credeam si eu ca ma pot odihni putin eram violent tras de maneca si impins cu forta spre cine stie ce priveliste incantatoare. N-aveam insa timp sa gust nici acest peisagiu la care fusesem adus in lanturi: fiinta aceea delicata observa imediat alta splendoare. Nici o clipa de tacere, nici o clipa de odih­na, toata plimbarea aceea romantica semana cu o vanatoare de porci mistreti. Cautam frumuseti cum am fi cautat vanatul. Si cand, in sfarsit, le gaseam, le ucideam prin graba si neatentia noastra. Bineinteles, acea fiinta delicata se socotea o mare iubitoare a naturii. Avea nu numai sentimente trainice, ci si cunostinte foarte bogate. Cunostea numele tuturor florilor, ierburilor, pasarilor si insectelor. (...) Natura nu e un muzeu care poate fi vizitat ca turist, natura suntem chiar noi...