In scoala pe care am facut-o candva eram obligati sa efectuam rezumate multe. Or, rezumatele nu sunt altceva decat idei principale bine insailate, un bun "training" al inteligentei, implicand rapiditate, extensiune si profunzime. Dupa cum, cel mai direct mijloc de masurare a prostiei este probabil numarul de cuvinte folosite pentru a exprima o idee.
Citind presa romaneasca ma gandesc uneori cu tristete la arborii sacrificati pentru a face din ei hartie, suportul redundantei redactionale.
Nu mai e vorba de "betia de cuvinte" care il irita cu un secol jumatate in urma pe Titu Maiorescu, ci de capacitatea limitata de concentrare a multor contemporani.
Or, tehnica si arta exprimarii au progresat mult in lume in ultimele decenii, ceea ce nu se constata in Romania.
In anii '60, dupa o oarecare pauza am venit la un moment din nou in contact cu unele reviste occidentale de stiinte sociale. Comparandu-le cu "apa chioara" a celor comuniste m-am simtit ca un om operat de cataracta... Densitatea expresiei era alta.
In prezent compar articolele din "Suddeutche Zeitung" de pilda cu ziarele romanesti, scrisorile de la cititorii de aici cu scrisorile critice de pe internet - o adevarata rusine prin incapacitatea opinentilor (adesea profesori universitari) de sesizare a esentialului, recte a "ideilor principale" la care se refera si recenta evaluare nationala a elevilor clasei a patra liceale.
Rezumand: jumatate din elevii clasei a patra de liceu din Romania se pricep foarte bine la matematica, se descurca bine la limba materna dar - precum cel care s-a inecat la mal - clacheaza cand e vorba sa desprinda ideile principale dintr-un text. Capoteaza altfel spus la un test elementar de inteligenta! Sunt buni la altele, nu insa la conditiile de gandire cerute de economie sau de sistemul democratic.
Decalajul inteligentelor le explica pe celelalte...