Un loc, in fapt, de intalnire a mai multor civilizatii, culturi, mentalitati, istorii. Hasdeu este creatia stralucita a acestor locuri si rolul lui in cultura romana (rol de intemeietor in mai multe domenii, de la filologie la spiritism) este enorm. G. Calinescu il considera, in 1937, mai important decat Maiorescu, iar Mircea Eliade spunea despre el, tot atunci, ca este cel mai mare geniu pe care l-au dat romanii. Un geniu integral romantic, bolnav de incompletitudine. Citea, se zice, in aproximativ 30 de limbi si a dat lucruri esentiale in mai toate disciplinele pe care le-a imbratisat. Nu toti au aceeasi parere despre el, Pompiliu Constantinescu, de pilda, crede ca nimic nu se mai poate citi din literatura prolificului polihistor. Nu are dreptate, "Duduca Mamuca" (in varianta revizuita din 1964 - "Micuta") este, pentru timpul in care a fost scrisa, o mica, ingenioasa capodopera de inteligenta si fantezie epica. Se citeste cu placere si azi si este o mare eroare ca proza romaneasca n-a urmat acest model epic. De abia dupa o jumatate de secol si mai bine G. Calinescu a reluat in romanele sale formula intelectualizanta si moralistica a agitatului Hasdeu. La aparitia romantului, in 1863, autorul a fost destituit din invatamant si trimis in judecata, ca Flaubert pentru "Madame Bovary", sub acuzatia de imoralitate. S-a aparat stralucit in fata procurorilor plimbandu-i cu aroganta si eruditie prin mai multe literaturi pentru a dovedi ca imoralitatea salasluieste nu in opera lui literara, ci in capul celor care nu stiu sa citeasca. Aparare buna, lovitura dura data capetelor suspicioase din justitie. Inculpatul a fost, in cele din urma, achitat, spre satisfactia numerosului public in care se afla, spun gazetele timpului, toata "zmantana Iasului". Adica elita locala...
Parasesc, aici, pe Hasdeu pentru a nota, in continuare, cateva impresii despre Basarabia sau, mai corect, despre spiritul basarabean asa cum il percep in mediile intelectuale de la Chisinau. Revin dupa cativa ani, aici, si constat un fapt imbucurator: limba romana incepe sa fie vorbita mai des in institutiile statului si calitatea ei este, indiscutabil, serios imbunatatita. Cu cativa ani in urma, ajungand la aeroport, am constatat cu stupoare ca tinerele care controlau bagajele si pasapoartele nu stiau sau refuzau sa vorbeasca romaneste. Azi se adreseaza corect in limba pe care unii fanatici corupti continua s-o numeasca, nu romana, cum ar fi firesc, ci "limba moldoveneasca" (o aiureala stalinista pe care savantii rusi, ca Budagov, au respins-o categoric). Eugen Coseriu, un mare lingvist pornit dintr-un sat basarabean, a condamnat si el in mai multe randuri (ultima oara in Aula Academiei Romane) aceasta impostura... Sunt, repet, si azi indivizi care, sprijiniti de politicienii interesati de aceasta diversiune, continua sa sustina aberatia stalinista si compun dictionare "romano-moldovenesti", luand particularitatile regionale, inerente intr-o limba de circulatie, drept elemente fundamentale ale unei noi limbi romanice. Sansa lor este sa se umple de ridicol. Unii dintre ei reusesc deplin.