Pe aleile din parc, puzderie de lume. Racoarea lasata in urma ploii binefacatoare a scos la plimbare, cu mic, cu mare, cu pisici si catei, multime de oameni. Bunici, parinti, frati, prieteni, purtand in mana o papusa, o jucarie mecanica, o pereche de
Pe aleile din parc, puzderie de lume. Racoarea lasata in urma ploii binefacatoare a scos la plimbare, cu mic, cu mare, cu pisici si catei, multime de oameni. Bunici, parinti, frati, prieteni, purtand in mana o papusa, o jucarie mecanica, o pereche de rotile, insoteau copiii care nu se mai saturau de alergat. Vecina mea Ionela, posesoarea fericita a unui nepotel, era pierduta si ea in puzderia de bunici. Cu o jachetica si o minge mititica intr-o mana, iar cu cealalta plina ochi cu manuta nepotelului, care incerca zadarnic sa se slabeasca din stransoare, vecina ma zari pe o banca. Am poftit-o in locul meu. Doua femei si un barbat s-au oferit sa se inghesuie putin. Baiatul s-a dus cu mingea intr-un grup de copii, iar noi ne-am relaxat pe moment. Discutia ce se purta intre doamnele si domnul de pe banca, intrerupta de aparitia Ionelei, a continuat in mod normal, despre modul de pierdere a timpului liber in timpul tineretii lor. Din discutie, am inteles ca fiecare venea dintr-o anumita zona a tarii si mi s-a parut interesant de aflat ce si cum. - La noi, copiii care erau in vacanta si care doreau sa castige un ban acolo mergeau la cules fructe de padure sau ciuperci, alune, ghinda, dupa cum era sezonul pe Valea Prahovei pana, hat, pe munte!, zise fudulindu-se vecina de banca. - Eee, si la noi la fel!, zise pufnind in ras Ionela. Toata ziua haladuiam, daa€™ asta pana pe la 8 ani, ca dupa aia, munca si iar munca. Tata muncea saptamanal la oras, mama la colectiv, casa cine s-o tina?! Mai o gaina, un porc, trei frati mai mici... Sa vezi ce week-end aveam! - A, noi ne duceam in tabere de pionieri! si eu am fost si am ramas pionier!, se lauda barbatul. Nici nu termina de vorbit, ca dinspre cardul de copii se auzi un tipat si larma mare. Catalin, cu mana intinsa, alerga catre noi, zbierand cat putea. O albina il intepase. - Lasa€™ca-ti trece!, zise domnul si-l prinse de mana sa-i vada intepatura. Ii stoarse locul, in timp ce Catalin se holba curios, fara sa scoata nici un sunet. - Stii cum le zic eu albinelor mele?, il intreba omul pe copil. Baaz-baaz. Si sa vezi ce repede vin cand le chem asa. Acum, pe vremea asta, ele mai aduna polen si muncesc sa faca miere. Tie iti place mierea? Baiatul dadu din cap ca ii place si-si sterse ochii cu mana cealalta. - Sa-ti dau ceva bun de baut!, zise omul si-i intinse o sticla mica din plastic, in care se afla un lichid. Copilul bau din sticla si, incantat, mai ceru.    - E o bautura foarte buna, mai ales pentru copiii care nu au pofta de mancare, zise pionierul catre femeile de pe banca. Se face simplu din miere, lamaie si apa minerala sau apa chioara, de la robinet!, informa el asistenta numai ochi si urechi. Se numeste lami! E, te mai doare degetul?, il intreba pe copil, care-i raspunse dand din cap in semn ca putin. Vezi, daca nu lasi pe baaz-baaz in pace? Ele muncesc si nu le place sa le deranjezi!, il sfatui omul in timp ce scoase dintr-o punga din plastic o alta punga in care avea o bucata de fagure. Spre uimirea asistentei, rupse bucatele pentru fiecare si ne dadu. Il pregatisem pentru un prieten, dar nu e acasa, asa ca proverbul cu nu e pentru cine se pregateste... e valabil. Toti molfaiam ceara cu miere cand pionierul zise: - Aoleu, sa nu aveti cumva diabet! Ionela ii zise: -        Lasa, bre, pionierule, ca stim si noi ca la diabet nu e buna baaz-baaz!
Despre autor:
