Turistul care alearga grabit pe drumul spre Litoral vede in Harsova doar un orasel prafuit, in care timpul insusi pare sa fi murit, rapus de plictiseala. Pentru arheologi insa, aici este "El Dorado", un tinut fabulos ale carui comori ascunse adanc sub pamant nu sunt niscai tone de metale pretioase, ci relicvele ramase de pe urma a sapte milenii de civilizatie.


La Harsova, localnicii de astazi calca nestiutori peste un al doilea oras. Un oras subteran, populat cu umbrele tainice ale unor timpuri de mult apuse. Umbre care, pentru ochii pregatiti sa le vada, sunt la fel de vii ca oamenii care traiesc sus, la lumina zilei. "Cetatea Mortilor", ascunsa in malul Dunarii, este o asezare cosmopolita, cu "locuitori" de toate neamurile care, dupa ce au roit cateva mii de ani prin lume, s-au asezat aici ca sa-si petreaca restul eternitatii. "Obiectivul" cel mai vizibil este Carsium, o cetate impresionanta care, inaltata fiind de romani in primele decenii ale erei noastre, a "functionat" aproape neintrerupt pana in 1829. Restul vestigiilor sunt inca sub pamant, unde "hiberneaza" discret, asteptand ca arheologii sa le readuca la viata. Sunt urmele nenumaratelor culturi si civilizatii care s-au perindat pe aici de la inceputul lumii pana aproape de zilele noastre. Spectaculosul patrimoniu subteran este completat de cateva cimitire stravechi, ai caror "locatari" le-au ocupat rand pe rand in ultimii 3.800 de ani. Dintre toate aceste comori arheologice, "perla coroanei" este insa "Tell"- ul neolitic: o colina artificiala ridicata in timp, un soi de "sandvis" imens format prin acumularea ruinelor ramase de pe urma unor asezari umane stravechi.


GUMELNITANII. Cele mai importante vestigii adapostite in "Tell"-ul de la Harsova apartin de ceea ce specialistii cunosc sub numele de "Cultura Gumelnita". Aparuta in jurul anilor 4600 i.Hr, in plina epoca a pietrei slefuite, aceasta s-a numarat printre cele mai spectaculoase civilizatii ale Europei preistorice. In timpuri atat de indepartate, in care granitele actuale nu aveau absolut nici o semnificatie, "Gumelnitanii" traiau pe un teritoriu vast, intins de la Muntii Carpati pana catre Marea Egee. Era o suprafata imensa pentru acele vremuri, cu atat mai mult cu cat vestigiile descoperite par sa demonstreze ca intregul areal era stapanit de populatii inrudite, purtatoare ale uneia si aceleiasi culturi. O cultura senzationala, care a inceput sa prospere in timpul cand Sumerul mai avea de asteptat inca 1.000 de ani pana sa merite rangul de "leagan al civilizatiei", iar Egiptul inca 1.500 de ani pana la inscaunarea primului sau faraon.


ARTISTII NEOLITICI. Cultura Gumelnita a fost identificata pe la inceputul secolului trecut in Baragan, langa comuna de la care mai tarziu si-a imprumutat numele. La fel ca vecinii lor de la Cucuteni ori "verii" de la Hamangia care au modelat "Ganditorul" autohton, "Gumelnitanii" au fost si ei niste artisti rafinati, promotori ai avangardei estetice in vechea Europa. Celebra "Zeita de la Vidra" si "Templul cu coloane" de la Cascioarele sunt doua relicve superbe ramase de la ei. Acestora li se adauga o armata intreaga de mici statuete antropomorfe, niste bijuterii artistice ce reinvie chipuri din acele vremuri indepartate. Chiar si atunci cand erau doar simple oale de lut, creatiile lor aveau forme si ornamente sofisticate care, pe langa simtul artistic, dovedeau si o extraordinara putere de abstractizare.


COOPERATIVA ROMANO-FRANCEZA. La prima vedere, Tell-ul de la Harsova este doar o movila inalta de vreo 12 metri, rupta abrupt in directia Dunarii. Cu putin mai mare decat un teren de handbal, santierul arheologic propriu-zis este un mic platou, adancit cam vreo doi metri fata de varful colinei. Urmele de cioburi si de oase stravechi, itite din buza malului spart, sunt singurele semne ale bogatiei de vestigii "adormite" in pantecele pamantului. Acesta este locul in care arheologii sapa de cateva decenii bune. Decenii in care perseverenta le-a fost pe deplin rasplatita: locuit de nenumarate generatii,


Tell-ul este unul dintre cele mai importante obiective de acest fel din sud-estul Europei. Dupa 1992, aici s-a deschis un adevarat "poligon experimental" in care specialisti romani si francezi aplica un stil de cercetare arheologica mai rar utilizat pe meleagurile noastre. Un stil nou, care vizeaza mai ales surprinderea vietii de zi cu zi a celor din vechime. De cativa ani buni, de fapt de mai mult de un deceniu, aceste investigatii speciale sunt coordonate de un "tandem" international, in care partea romana este reprezentata de arheologul Dragomir Popovici, sef de sectie la Muzeul National de Istorie a Romaniei, iar partea franceza de Bernard Randoin, arheolog de la Ministerul Culturii si Comunicarii din Franta. Noutatea procedurilor aplicate la "Tell" consta intr-o abordare complexa, interdisciplinara a sapaturilor. O abordare moderna, in care arheologul coopereaza cu alti specialisti care aparent n-au nici o legatura cu istoria.


MESERII UNICAT. Programul de colaborare ale carui roade sunt culese acum la Harsova a inceput in 1993, in urma contactelor stabilite intre Ministrerul Culturii si Cultelor din Romania si Ministerul Culturii si Comunicarii din Franta. Din start, cooperarea bilaterala a vizat doua componente. Prima a fost aplicarea metodei de cercetare arheologica multidisciplinara. A doua a fost pregatirea unor specialisti capabili sa abordeze arheologia prin prisma oricarei alte stiinte care poate da o mana de ajutor. In acest sens, francezii au oferit un program de burse de cate sase luni fiecare. Valentin Radu s-a specializat in Paleoichtiologie pe care a invatat-o atat de temeinic incat poate recunoaste orice "baboi" pescuit acum cateva mii de ani dupa un singur oscior, oricat de marunt ar fi el. Nici nu-i de mirare ca, in loc sa-si innoade limba in gura ca sa rosteasca numele ciudatei lui meserii, colegii i-au acordat "rangul" de "Vali Peste". Constantin Haita, alintat de aceiasi colegi "Printul", s-a specializat in sedimentologie. El si "Vali Peste" sunt singurii specialisti din bransele lor pe care ii are Romania in acest moment. Adrian Balasescu si Dragos Moise au studiat in Franta "Arheozoologia mamiferelor", iar Mihai Tomescu s-a scolit in "Palinologie". Apropiata mai curand de botanica, aceasta stiinta greu de deprins ii permitea sa recunoasca orice soi de planta doar privind la microscop grauntele de polen ramase de pe urma ei. Din pacate, o va face prin laboratoarele de pe alte meleaguri, pentru ca a plecat definitiv din tara. La fel s-a intamplat si cu Iulia Tomescu, specialist in "antracologie", adica studiul carbunilor gasiti in vechile situri arheologice, si cu antropologul Valentin Ciurescu. Cu exceptia celor trei ramasi in strainatate, restul a format nucleul Centrul National de Cercetari Pluridisciplinare, prima structura de acest fel din Romania. Centru care poarta numele Alexandrei Bolomey, arheolog roman de talie europeana, care a lucrat la Tell-ul de la Harsova pana in 1993. An in care, intr-o vara caniculara, a facut un atac cerebral si a murit chiar acolo, printre vestigiile Culturii Gumelnita. O moarte cu adevarat demna pentru un arheolog pasionat.


BERNARD. "Interfata" forurilor stiintifice romanesti cu cele franceze este arheologul Bernard Randouin. Devenit o prezenta constanta pe "Tell", acesta participa la sapaturi de peste 12 ani. Timp suficient cat sa ajunga sa se simta aici ca la el acasa. Vorbeste o limba romana curata, aproape fara accent, mai corecta decat cea pe care o mormaie multi dintre politicienii autohtoni, aterizati periodic prin Parlament. Specialist in arheologie urbana, Randouin si-a castigat experienta lucrand atat in Franta, cat si in Anglia. El defineste procedura moderna aplicata la Harsova "metoda inregistrarii cronostratigrafice" si, vorbind despre ea, o descrie ca fiind "o abordare prin care orice urma se poate citi si corela cu cele aflate in jurul ei. Este o viziune dinamica ce tine cont de textura solului, de culoarea si dimensiunile fiecarui strat. Este un fel de acord fin, pornind de la care se pot face incadrari temporare extrem de precise". Lucru perfect adevarat. Udat uniform cu apa pulverizata si apoi netezit fin cu spaclul, pamantul din sectiunile stravechi incepe sa semene cu o piatra semipretioasa, ale carei irizari milimetrice descopera detalii altfel imposibil de observat. Randouin considera aceasta migala pe deplin justificata: "Asa reusim sa reconstituim tabloul majoritatii activitatilor umane. Mai mult decat atat, putem sa decodificam si anumite aspecte de civilizatie, greu de identificat altfel".


NEOLITICUL IMOBILIAR. Pe "Tell"-ul de la Harsova, la fel ca in transeele oricarui alt santier arheologic, primele elemente care atrag atentia sunt urmele unor case stravechi. Bineinteles ca nu este vorba de cladiri intreagi, ci doar de detalii constructive: gropi de stalpi, chirpic ars, urmele carbonizate ale unor grinzi si podele de lemn ori inpletituri din nuiele. Analizate atent, toate acestea pun in evidenta niste realizari tehnice care in mod surprinzator "functioneaza" foarte bine si in zilele noastre. Este vorba despre casele din paianta, construite pe structuri din lemn, umplute cu valatuci de lut. Remarcabil este faptul ca multe dintre casele "Gumelnitanilor", inclusiv cele identificate pe "Tell"-ul de la Harsova, aveau cate doua-trei camere, iar ocupantii lor se lafaiau intr-un "spatiu vital" de 50-60 de metri patrati. Imens, daca ne gandim ca si acum, dupa 6.500 de ani, exista nenumarate familii care traiesc inghesuite in 20-30 mp. Cercetatorii au pus in evidenta si existenta unor ferestre acoperite probabil cu basica de porc, membrana care, unsa cu grasime, devenea aproape transparenta. De fapt, aceasta a fost solutia folosita in satele europene pana prin sec. al XVlll-lea si al XlX-lea, datorita pretului mare al geamului din sticla. Cercetarile de pe "Tell" sunt pe cale sa elucideze o ciudatenie imobiliara. Adeseori, in sectiunile transeelor arheologice apar portiuni in care pamantul este ars pana la rosu. Pana de curand s-a crezut ca acestea sunt urmele unor incendii generalizate, aparute datorita unor invazii. Atenta la detalii, noua metoda arheologica contrazice aceasta opinie si pune in evidenta un fenomen exotic: casele de aici nu au ars simultan, ci la intervale oarecare de timp. Opinia specialistilor este ca ele au fost incendiate cu buna stiinta, cu tot inventarul lor, inclusiv vesela de ceramica cu mancarea aflata inca in ea. Se crede ca la baza acestor acte de piromanie ar putea sa stea motive de natura rituala, probabil purificarea prin foc al unui spatiu "bantuit" ori a caselor in care s-a petrecut vreo intamplare dramatica.


STRAVECHI RAFINAMENTE CULINARE. Desi se considera ca, pe timpul neoliticului, agricultura era ocupatia de baza, se pare ca locatarii "Tell"-ului nu se prea omorau cu truda pamantului. Lucru lesne de inteles tinand cont de faptul ca Dunarea, oricum ar fi numit-o ei in acele vremuri, era o sursa constanta si aproape inepuizabila de hrana. In mod surprinzator, nu erau insa foarte pasionati nici de pescuit. Fapt demonstrat de raritatea uneltelor specifice acestei ocupatii. De fapt, ei combinau cele doua "activitati" si erau "culegatori de peste". Sursa erau baltile ramase dupa revarsari, din care pestele era cules, cum se mai procedeaza si in zilele noastre, cu ajutorul unor cosuri din nuiele. Cand "recolta" era mai mare, excedentul se pastra uscat, afumat ori sarat pentru mai tarziu. Primavara, meniul comunitatii era completat cu scoici, melci si raci. Broastele erau si ele consumate, probabil, sub o forma asemanatoare "puilor de balta" contemporani, adica doar picioarele din spate. Marea surpriza oferita arheologilor de "Tell"-ul de la Harsova este identificare fostelor gropi de gunoi in care "Gumelnitanii" isi aruncau deseurile, inclusiv cele ramase de la bucatarie. Resturile de oase gasite acolo si identificate stiintific vorbesc foarte clar despre "cartea de bucate" a stramosilor neolitici.


VANATORII DE LEI. Gropile menajere ale "Gumelnitanilor" arata ca ei aveau si animale domestice a caror carne o mancau in anotimpurile mai reci. Aveau in ograzi porci, capre, oi si uneori vaci. Un loc aparte il avea cainele, care era, ca si acum, paznicul casei. Dar pozitia de "prieten al omului" nu-l impiedica sa ajunga adeseori pe lista de bucate a stapanului. Oasele gasite arata ca "localnicii" practicau si vanatoarea. Iar in acele timpuri inca mai existau magari si cai salbatici vanati alaturi de mistreti, cerbi si chiar bouri. Dar cel mai spectaculos trofeu identificat de arheologi este leul. Nu este foarte clar daca vanarea lui facea parte din vreun ritual, insa oasele sale au fost identificate si la Harsova. De fapt, izvoarele scrise antice afirma ca "regele animalelor" ar fi haladuit prin Dobrogea pana aproape de inceputul erei noastre.


STRAMOSII CANIBALI. Aceleasi gropi de resturi menajere de pe "Tell"-ul de la Histria au scos la iveala o descoperire aparte, care arunca o umbra macabra asupra stramosilor nostri din neolitic. Printre nenumaratele resturi ramase de pe urma unor ospete stravechi, arheologii au identificat si oase umane "procesate gastronomic". Sunt oase de femei si barbati adulti, dar si de copii. Evident ca nu s-a putut stabili si "reteta" dupa care s-a preparat acest "rafinament culinar", dar aceasta descoperire pare sa indice ca, in unele cazuri, stramosii neolitici erau si antropofagi. Fapt care nici n-ar trebui sa ne surprinda prea mult, daca tinem cont ca anumite forme de canibalism practicat de obicei intr-un cadru ritual a existat si pe la case mai mari, in civilizatii dezvoltate, mult mai aproape de zilele noastre. Despre sacrificii umane vorbeste insa si o alta descoperire facuta la Harsova: aici s-au identificat scheletele unor copii inmormantati sub podelele anumitor locuinte. Studiul acelor oase arata ca acei copii suferisera de boli grave, incompatibile cu viata normala, fiind deci handicapati. Urmele de la fata locului par sa indice ca acestia au murit intr-un mod violent, sacrificati probabil in cadrul unor ritualuri.