Criza imobiliara din SUA ameninta economia mondiala

In pofida interventiei masive si concertate a trei dintre cele mai mari banci centrale din lume, Rezerva Federala a SUA (Fed), Banca Centrala Europeana (BCE) si Banca Japoniei (BoJ), cotatiile bursiere de pe Wall Street, urmate de cele asiatice si europene s-au prabusit pentru a doua oara in treei saptamani, semn ca problemele de pe piata imobiliara cu risc ridicat din SUA sunt rezultatul unor cauze economice profunde si nu doar rezultatul unei conjuncturi monetare nefavorabile. Mai multe gospodarii americane se vad puse in imposibilitatea de a-si plati ratele la credite contractate pana in 2003 din cauza cresterii dobanzii la credite de la circa 1 la suta pana la 5,25 la suta in prezent.
"Declansatorul" bursier a fost din nou o informatie de pe piata imobiliara, si anume cea referitoare la scaderea la un minimul ultimilor zece ani a achizitiilor de locuinte noi.
Alte indicii semnificative asupra dificultatilor majore care planeaza asupra economiei americane este tendinta descrescatoare a cotatiei petrolului, generata chiar de temerea ca cererea de consum urmeaza sa se reduca si scaderea indicelui de incredere a consumatorului american.
Nelinistea jucatorilor de la bursa a fost amplificata si de ambiguitatea intretinuta voit sau nu de catre presedintele Fed, Ben Shalom Bernanke, in ceea ce priveste reducerea sau nu a ratei dobanzii de interventie la moneda americana. Acesta a afirmat, sambata, ca Fed "este pregatita sa intervina in caz de forta majora", subliniind, insa, si faptul ca "nu este treba Fed sa poarte de grija celor care iau credite cu risc ridicat".
Reducerea ratei dobanzii este, nu numai in America o decizie de mare finete, avand influente dintre cele mai diverse asupra economiei in ansamblu, dar si in plan social. Teoretic, reducerea dobanzilor are consecinte favorabile asupra creditarii, iar in prezent tocmai aceasta este problema in SUA: bancile nu mai au curajul sa acporde credite, indiferent de client si indiferent de riscul implicat de afacerea acestuia. Pe de alta parte, insa, o relaxare prematura a creditarii prezinta risc de inflatie, care, ulterior ar conduce la masura inversa, cea a cresterii dobanzilor. Cel mai grav factor de risc pentru economia americana il reprezinta, insa, costul razboaielor din Irak si Afganistan, estimat la peste 1.000 de miliarde de dolari pana in 2010, care deja genereaza un deficit bugetar urias.
In plan extern, ieftinirea dolarului s-ar putea traduce in intarirea corespunzatoare a euro si, mai ales a yenului japonez, fenomene care deja se contureaza si care ar ameninta serios balanta comerciala a statelor care utilizeaza cele doua valute, prin reducerea exporturilor si stimularea importurilor acestora. Eventuale relaxari ale creditului in eurozona si in Japonia ar putea conduce la inflatie si stagnarea ulterioara a cresterii economice, lucru care ar echivala, practic, cu sfarsitul cresterii economice mondiale, care nu ar mai fi sustinuta decat de China si India, economii, care depind si ele intr-o anumita masura de pietele occidentale.
Nimeni nu poate prezice cu exactitate viitorul, insa, cel putin in ce priveste SUA, este din ce in ce mai clar ca "aterizarea lina" este tot mai improbabila si ca va avea loc o recesiune destul de drastica. Subiectul creditelor imobiliare, care ameninta sa scoata milioane de americani din casele cumparate pe credit a devenit si subiect politic, atat presedinbtele Bush cit si unii prezidentiabili democrati preluand tema pentru campania electorala. Din pacate, insa, nu se intrevad semne ale unei dezangajari militare, cel putin nu pana in 2009, cand George W. Bush va preda mandatul de presedinte catre succesorul sau.

---

Despre autor: