Printre masurile pe care Constantin cel Mare le-a luat in favoarea crestinismului dupa deplina liberalizare a cultului crestin, in anul 313, s-au numarat conferirea preotilor crestini a privilegiului scutirii obligatiei grele si costisitoare a functi
Printre masurile pe care Constantin cel Mare le-a luat in favoarea crestinismului dupa deplina liberalizare a cultului crestin, in anul 313, s-au numarat conferirea preotilor crestini a privilegiului scutirii obligatiei grele si costisitoare a functiunilor municipale, de care se bucurau preotii pagani; acordarea de subventii pentru intretinerea clerului, inlaturarea din legislatia penala a unor dispozitii contrare spiritului crestin: rastignirea, zdrobirea picioarelor, stigmatizarea (arderea cu fierul rosu) s.a. S-a imbunatatit tratamentul din inchisori, s-a usurat eliberarea sclavilor, recunoscandu-se si episcopilor si preotilor dreptul de a-i proclama liberi. S-au adus restrictii luptelor de gladiatori, condamnatii care luau parte la ele fiind trimisi la lucrul in mine. S-a modificat in spirit crestin legislatia referitoare la casatorie, la celibatari, la parintii fara copii, s-a ingreunat divortul, s-au pedepsit adulterul si violul etc. Constantin a generalizat, ca zi de repaus in Imperiu, in 321, Duminica, in aceasta zi soldatii asistand la slujbe. Imparatul a inceput, inca de la 317, sa bata si monede cu monogramul crestin, iar in functiile importante numea, de preferinta, crestini. In acelasi timp, Constantin, desi tolera cultul pagan, al carui lider suprem era, l-a restrans printr-o serie de masuri: cultul imparatului a pierdut sensul religios, pastrand mai mult semnificatia lui politica: cinstirea autoritatii imparatului ca exponent al Imperiului Roman. Indemnurile si subsidiile imparatului au facut sa se poata ridica numeroase biserici in toate orasele mari ale Imperiului. Mai mult, in 11 mai 330, Constantin inaugureaza o noua capitala imperiala, care, prin constructiile sale, avea un caracter eminamente crestin, in opozitie cu Roma pagana. Orasul situat pe locul fostei colonii grecesti Byzantium, de pe tarmurile Bosforului, a primit numele sau: Constantinopol. Implicarea sa in controversele doctrinare prin care trecea atunci Biserica si care au dus la convocarea Sinodului I Ecumenic de la Niceea (325), arata dorinta lui de a asigura unitatea crestinismului si a face din aceasta unitate elementul de viata si de rezistenta a Imperiului. Desigur, politica lui religioasa a avut si urmari nefaste: amestecul, uneori brutal, al imparatilor in treburile interne ale Bisericii, acceptarea influentei unor curtezani sau eretici (insusi botezul sau a fost savarsit de episcopul semi-arian Eusebiu de Nicomidia), asprimea pedepselor sale, ezitarile in probleme religioase s.a.m.d. Insa toate acestea nu pot face uitate meritele lui si, pentru acestea, Biserica l-a cinstit in chip deosebit, trecandu-l in randul sfintilor si numindu-l "Cel intocmai cu Apostolii". Constantin a murit in ziua de 22 mai 337, la cateva zile dupa ce primise botezul crestin, si a fost ingropat cu mare fast in Biserica Sfintii Apostoli din Constantinopol, ctitoria sa.
(in episodul urmator: Dispersia crestinismului in lume pana in secolul IV)
Despre autor:
