Pe langa corturi, copiii tipa si larma caracteristica corturilor tiganesti se intinde departe pana la marginea dealului de unde privesc "groapa fara nume". Un grup de tigani - barbati si femei, imi fac semne disperate sa cobor in groapa la ei, in timp ce un batran fereca pe Terente, cainele pazitor al salasului, in curele groase ca pe un animal turbat. Dupa ce salut din inaltimea groapei grupul de tigani care ma privesc din departare, cobor. Grupul de femei se desprinde din fundul palniei si, insotite de un tigan tanar si pletos ca un fat-frumos de bronz patinat, imi iese in intampinare. (Ilustratiunea Romana, 29 august 1929)