Confesiuni - Spectacolul vietii   Inca de foarte tanar a ales sa-si puna talentul in slujba romanilor, in slujba scenei si a filmului romanesc. Teatrul si poezia sunt modul sau de a supravietui...
Nu l-a interesat niciodata sa plece din Romania. Considera ca un artist legat de limba materna nu poate parasi tara in care s-a nascut. "Am ajuns la teatru printr-o intamplare. Ma pregatisem pentru Universitate, voiam sa dau la Litere. Sansa sau ghinionul a fost ca examenul eliminatoriu la Teatru se dadea inaintea examenelor scrise la celelalte facultati. Am hotarat sa dau la Teatru. Daca nu era teatrul, as fi facut cu siguranta Litere.  SUNT UN TIP SUPERSTITIOS. De regula, se intampla sa-ti doresti foarte mult un lucru, si de cele mai multe ori nu il obtii. Exista si un fel de fatalism in meseria noastra. «Hamlet» l-am jucat de doua ori. A fost subiectul meu la examenul de absolvire a facultatii, pe care l-am jucat in cunoscuta sala a Institutului de Arta Teatrala a UNATC, si 20 de ani mai tarziu, pe scena Teatrului Bulandra.   SATISFACTII. Mi-am dorit mult sa joc in regia lui Liviu Ciulei si s-a intamplat, am dorit sa joc in regia lui Pintilie si nu s-a intamplat. Mi-am dorit sa mai joc in regia lui Radu Penciulescu, dar s-a intamplat numai o singura data. Am reusit sa fac filme in strainatate cu regizori importanti si cu actori importanti. Am avut ca toti colegii mei disperari uriase pana la ultima repetitie generala si apoi emotiile premierelor, iar acolo unde nu am fost gata cu un personaj, am reusit sa-l completez pe parcursul spectacolelor. Pentru mine, spectacolele nu sunt niciodata la fel, nu seamana unul cu altul si incerc in fiecare seara sa adaug calitate la ceea ce am facut. Nu pot sa spun ca am avut disperari care sa ma duca la sinucidere in materia asta.  MODELE. Toma Caragiu a fost pentru mine un exemplu de talent. Am preluat de la el o scoala buna de teatru, o societate as putea sa spun. Dintre actritele care dupa parerea mea au marcat deceniile 6, 7 si 8 o retin in principal de Gina Patrichi. La actorii din strainatate trebuie sa spun ca sunt foarte subiectiv, dar in acelasi timp si foarte realist. Subiectiv, pentru ca am lucrat intr-un film in care juca si el. Alec Guinnes, marele actor englez, care a murit nu demult, mi s-a parut uluitor. Robert De Niro imi place foarte mult, Anthony Queen - de asemenea imi placea enorm. Nu mi-am dorit nici o functie. Inainte de alegerile din mai a€™90 am demisionat din functia de vicepresedinte al CPUN, de fapt dintr-o functie de prim-vicepresedinte. Am primit si propunerea de a candida la Presedintie. Nu m-a interesat si nu ma intereseaza nici acum. Astea sunt propuneri care vin de la terti, nu pe care mi le doresc. Ma consider un truditor pentru succes. Nu am castigat niciodata la loto, desi am jucat mereu. Nu am gasit bani pe strada, nu mi-a lasat nimeni mostenire nimic. Am muncit pentru fiecare ban si pentru fiecare treapta pe care am urcat-o.   SOARTA. Destinul meu seamana cu al tuturor oamenilor care se nasc si mor. Am parcurs foarte multe intamplari drama-tice de la 7 ani si pana in a€™89. Perioada comunista a fost pentru mine si pentru familia mea o mare incercare. Bunicul meu era un tip extrem de sensibil, si de la el, dar si de la mama mea am mostenit mare drag de vers si in special de cel eminescian, pentru ca bunicul meu credea in Eminescu, si prin Eminescu ii invata limba romana culta pe elevii din satele romanesti din Grecia, care vorbeau greceste si dialectul aroman. Toti membrii familiei mele au facut puscarie comunista, mai putin eu, pentru ca eram prea mic. Cu toate incercarile de a fi ingenuncheat, am reusit sa stau in picioare, sa nu intru in Partidul Comunist, sa-mi vad de meseria mea si sa fac din teatru si mai ales din poezie un mod de a fi si de a ma pastra, de a supravietui. Au fost ani multi si foarte grei atat pentru mine, cat si pentru familia mea. Un cosmar pe care l-am trait toata copilaria si adolescenta. Am reusit in teatru o viata pe care mi-am rezervat-o si prin care am reusit sa ma exprim asa cum mi-am dorit. Si publicul a recunoscut asta..."   ,,Inregistrarea cantecului «Buna seara, iubito» s-a facut mai precis in trei ipostaze. Intai a fost depistat textul, mai precis o poezie a domnului Lucian Avramescu, «Buna seara, iubito». Am fost solicitat de domnul Adrian Enescu, care a simtit in textul acesta si o chemare muzicala. M-a rugat sa-i inregistrez poezia asa cum simt eu. Am inregistrat poezia fara sa stiu de muzica. Nu am fost cu Loredana in acelasi studio. A fost o conlucrare la distanta. Este o poezie frumoasa, care m-a miscat" Ion Caramitru