ILUSTRATIUNEA ROMANA, 18 SEPTEMBRIE 1935   Intre Cercul Militar si Strada Brezoianu, in fiecare noapte se aprindeau reclame in toate culorile la filmele care rulau in Capitala. Strada avea aspect de balci.   Numele acesta dat demult unei artere fruntase a Capitalei nu mai minuneaza pe nimeni. Avem si noi micul nostru Hollywood asa cum il are orice capitala care se respecta. Intre Cercul Militar si Str. Brezoianu, pe o portiune scurta si inghesuita, e intreg acest Hollywood cu aspect de balciu si firme luminoase. In privinta firmelor luminoase, Hollywoodul nostru e o poema. Sunt atat de multe, incat nu se vede niciuna. De toate culorile, cari de cari mai tipatoare pe plapuma azurie a noptii filmele se incaleca, se suprapun si se amesteca, constituind un amalgam bizar de culori si forme.   Si daca, in sfarsit, ai avut dibacia sa descifrezi aceasta firma si vezi filmul "Fecioarele despletite", te pomenesti in sala ca joaca "Buffalo Bil" sau "Pumnalul de cristal". Ai nimerit intr-un alt cinematograf, caci toate sunt lipite intre-o infratire atat de stransa, incat intrarile lor se confunda. Eroare aceasta, de care va vorbeam mai sus, o poate comite insa numai cineva care nu e din obisnuitii bulevardului. Caci portiunea aceasta de strada arhiaglomerata la toate orele are erventii ei admiratori, obisnuitii cari isi fac veacul intre "Mircea cel mare" si "Hotel Royal".   Acesti obisnuiti, cari fac parte integranta din imensa forma de curiozitati a Capitalei, nu stiu unde pot fi clasati. In general sunt oameni fara treaba si - foarte tineri. Spun fara treaba, fiindca altfel nu se explica cum ar putea la orice zi sau din noapte sa se plimbe pe bucatica aceasta de bulevard. O seara intreaga am stat in fata unui cinematograf privind pe cei cari treceau. Publicul care intra in salile obscure nu face parte din populatia acestui mic Hollywood. Sunt numai trecatori sporadici prin imparatia filmului. Adevarata populatie a acestei Republici inchinata cultului vedetelor se plimba afara pe bulevard. Am stat o seara intreaga privind acesti oameni cari treceau cu regularitate in sus si in jos prin fata ochilor mei. Erau mereu aceiasi, aceleasi figuri, aceleasi capete le-am vazut pana la obsesie. Sunt "hollywood-istii" nostri, a caror viata e sa traiasca pe bucatica aceasta de loc sub lumina multicolora a filmelor, in inghesuiala cumplita a trotoarului sau - pe vreme rea - in hall-urile incalzite ale cinematografelor.   Acesti perseverenti animatori ai bulevardului nu vin insa degeaba aici, nu bat cu atata convingere trotoarul pentru nimic. Am spus mai sus ca sunt oameni fara treaba. In majoritate foarte tineri. Si atunci? Atunci de ce vin pe bulevard? Inca nu ati ghicit? Va voi spune imediat. Bulevardul e un loc minunat pentru infiriparea micilor idile. In umbra fotografiilor de vedere se infiripeaza mici idile cari uneori devin foarte serioase. Toata lumea aceasta care se inghesuie in sus si in jos cauta o aventura. Mica midineta, eleva de scoala, functionare in somaj isi dau intalnire aici. Si amatorii de aventuri nu au decat sa€™aleaga. Vor fi totdeauna siguri de succes. "A chema sa chacune" e o veche vorba frantuzeasca, ce se potriveste de minune micului nostru Hollywood. Spre convingere, instalati-va seara in fata unui cinematograf. Urmariti multimea. Intrati intra€™un hall sau intra€™o sala. In mai putin de-un sfert de ora nu veti mai fi singur...   Iata de ce e atata inghesuiala pe bulevard.