Cand Brigitte Bardot a venit in paradisul numit Saint Tropez, in mai 1958, avea 24 de ani si devenise deja sex-simbolul cinematografului francez. Vila cu 12 incaperi pe care si-o adjudecase deja acolo era intr-o stare deplorabila. Plina cu vegetatie bogata care invadase puturile, fara apa curenta si cu ferestrele stropite de mare. Satula de petrecerile cu pretentii de la Paris, nu-si dorea decat o scapare. "Saint-Topez va fi refugiul meu", a spus actrita dupa ce s-a instalat. Cunostea locul dinainte, in copilarie venise de multe ori cu parintii in vacante. Insa abia acum incepea sa-l iubeasca insa cu adevarat. A inceput sa-si traiasca cea mai frumoasa perioada de incognito din viata ei. Saint Tropez-ul era pe atunci un fel de Vama Veche de-a noastra de prin anii a€™70-a€™80, foarte nonconformist.   Restaurantul preferat de Brigitte si prietenii sai era Club 55. In curtea unei case vechi de piatra, o terasa modesta, cu 20-30 de mese de lemn umbrite de copaci. Acum totul e plin de iahturi si de... fite. Iar la Club 55, desi s-a pastrat boema, vin Bono si Regina Rania a Iordaniei sa manance legume crude inmuiate in vinaigratte si sa bea un vin rose. Sau multa sampanie. Totul e sa fii vazut, sa ai ochelarii de soare stil libelula in dotare si sa nu te intereseze mare lucru. Si iar multa sampanie. O fi o forma de manifestare a nefericirii? Poate madame Lily Bollinger avea dreptate cand spunea: "Beau sampanie doar atunci cand sunt fericita sau atunci cand sunt trista. (a€¦) Cand sunt cu cineva consider sampania obligatorie. O sorb incet daca nu mi-e foame si o beau cu pofta daca sunt flamanda. Altfel n-o ating niciodata. Decat daca mi-e sete".