De o buna bucata de vreme, baia publica Grivita este in paragina. Din momentul in care autoritatile au aflat ca cineva o revendica, nu s-a mai investit un leu acolo. Baia publica Grivita a fost ceruta, in instanta, de urmasii fostilor proprietari. Miza este cladirea - monument istoric, construita la 1897 si care are acum o valoare imensa.

In locul unde pe vremuri se spala doar lumea buna, inca din prag te intampina un miros de jeg, apa clocita si un „parfum“ puternic de clor. Clientii fideli din vremurile noastre, majoritatea rromi de prin zona, caministi si aurolaci, nu sunt deranjati de mizerie. Dimpotriva, par in largul lor, plimbandu-se despuiati prin garderoba baii. Pana la bazin, mai sunt doua sali pline de apa pe jos, unde poti foarte usor sa-ti rupi picioarele. In prima sunt un fel de mese de masaj, ramase parca din epoca de piatra, pe care unii le folosesc pe post de pat. Apoi urmeaza sala dusurilor, care arata precum camerele de gazare din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial.