Religia in scolile germane

Legea Fundamentala (Grundgesetz), cum e numita Constitutia Germaniei, prevede in mod explicit (Art. 7, §1-3) predarea religiei in scolile publice, in acord cu principiile de baza ale comunitatilor religioase, precum si dreptul parintilor de a decide asupra participarii la orele de religie a copiilor lor. Catehizarea, pregatirea pentru comuniune sau confirmare si alte asemenea demersuri specifice au insa loc in afara invatamantului public. Invatamantul fiind de competenta landurilor, exista si unele diferentieri locale, dar organizarea predarii religiei se supune totusi unor norme comune. In general, predarea se face de catre profesori cu examen de stat, care au depus juramantul pe Constitutie si sunt atestati de catre comunitatea religioasa respectiva: aceasta are dreptul sa controleze daca lectiile predate corespund invataturii proprii si, in caz contrar, sa-si retraga atestarea. La randul sau, statul are dreptul sa verifice daca predarea se face in acord cu cerintele invatamantului public si ale respectarii Constitutiei. Orice comunitate religioasa poate initia asemenea cursuri, cu conditia sa fie recunoscuta ca atare, sa aiba suficienti membri pentru a asigura continuitatea predarii si sa aiba reprezentanti autorizati a se pronunta, in dialogul necesar cu statul, in numele intregii comunitati, asupra continutului unitar al lectiilor. Ceea ce nu pare a fi cazul numeroasei comunitati musulmane, de pilda, unde o serie de asociatii isi contesta reciproc caracterul reprezentativ; se stie de altfel ca Islamul nu implica o structura ierarhica, asa cum au alte religii.
Asupra participarii copiilor la orele de religie decid parintii sau tutorii, ei fiind liberi sa aleaga chiar lectiile organizate de o alta confesiune decat cea proprie. De la 14 ani (in Bavaria si Saarland de la 18 ani), copiii au dreptul de a hotari singuri in privinta apartenentei la o comunitate religioasa, a cursului de religie si pot chiar refuza, pe considerente de constiinta, participarea la invatamantul religios. Cine nu frecventeaza orele de religie e obligat de regula sa ia parte la lectiile de etica; la Berlin, oras cu statut de land federal, pentru ciclul doi etica este materie obligatorie, iar religia facultativa. In landul Brandenburg, cursul de etica, extins cu notiuni de istorie a religiilor si alte aspecte, este obligatoriu, pe cand predarea religiei, lasata in grija comunitatilor religioase, dar gazduita totusi in scoli, nu face parte din programa scolara. si in alte landuri (Bremen, Hamburg, Niedersachsen, Nordrhein-Westfalen) exista reglementari aparte, dar care privesc aspecte de detaliu.
Constitutia germana nu prevede in mod expres separarea dintre stat si biserica, exclude insa posibilitatea unei religii de stat, adica a unei legaturi institutionalizate intre stat si oricare comunitate religioasa, garantand totodata libertatea credintei si a exercitarii religiilor, in conditii de toleranta si de neutralitate deplina a statului. Altfel decat in SUA, unde - in virtutea primului amendament la Constitutie - separarea dintre stat si biserica este riguros afirmata, iar predarea religiei in scolile publice categoric exclusa, in Germania se poate vorbi, si in cazul predarii, sub control de stat, a religiei, de o anume conlucrare dintre stat si biserica. Ea are in vedere valoarea formativa, educativa, in primul rand in plan moral, a preceptelor religioase intr-o societate in care procesul laicizarii risca sa duca, in exces, la dizolvarea oricaror norme etice, favorizand un relativism in esenta amoral si domnia bunului plac.

Gheorghe Sasarman este scriitor stabilit in Germania

---

Despre autor: