Mostenirea

De 17 ani incoace vorbim frecvent de mostenirea diferitelor administratii succedate la putere. Intai a fost mostenirea epocii Ceausescu, cea mai dura dintre toate, dar apoi am inceput sa vorbim despe mostenirea Roman, Vacaroiu sau mostenirea Iliescu, nu ne sfiim sa vorbim despre mostenirea Constantinescu-Ciorbea-Radu Vasile etc.
A vorbi despre mostenire grea inseamna sa te scuzi, sa gasesti un paravan pentru a-ti justifica incompetenta. Fiecare guvernant, altfel spus, se piteste in spatele celui care l-a precedat.
Totusi, acum cand ne apropiem de aniversarea a doua decenii de la revolutia din decembrie 89, mostenirea lui Nicolae Ceausescu pare mai vie ca niciodata. Iar aceasta se regaseste in haosul extraordinar determinat de lucrarile pentru amenajarea si modernizarea vechiului Bucuresti.
Sa ne amintim ce era aici prin anii 80. Demolari peste demolari, constructii noi, santierul metroului, linii de tramvai care strapungeau dureros cartierele batrane... Nu mai stiam ce sa facem ca sa ne putem deplasa dintr-un punct al orasului in altul. Acelasi lucru se petrece si acum. Reformarea Bucurestiului este realizata cu un pret prea scump platit de contemporani. Tinerilor poate nu le pasa, dar noi care putem face o minima comparatie suntem stupefiati de similitudinea celor doua epoci.
Nimeni nu pune la indoiala faptul ca Bucurestiul prin cresterea populatiei trebuie modernizat, dar de aici si pana la lipsa totala de grija fata de oamenii care indura si iar indura, distanta e prea mare. De ce trebuie sa platim? De ce trebuie sa fim sacrificati? De ce nu putem sa avem parte de o viata tihnita? Obsesia unei capitale moderne bantuie mintile politicienilor si ale edililor indiferent de culoare politica. Faptul ca esti comunist, socialist, social democrat sau chiar liberal e tot un drac.
Nu mai exista nici o forta conservatoare care sa puna capat acestor proiecte de anvergura necesare intr-un fel, dar demente in alt sens. Sa spuna opriti-va, lasati orasul sa respire, crutati mahalaua traditionala, igienizati-o, dar n-o distrugeti! Cate lucruri de acest fel nu ar trebui spuse, cate interventii de aceasta factura nu ar trebui facute! Normal, nu se mai intoarce mortul de la groapa, dar atat timp cat mai avem nitica minte in bila pe care o purtam pe umeri, sa privim cu ochii larg deschisi realitatea si sa-i smulgem de pe fata toalele care o deghizeaza!

---

Despre autor: