1 Aprilie 2001 - Discursul lui El Comandante en jefe de la Sala Palatului Congreselor     Jurnalul National va prezinta in premiera un capitol din volumul al doilea al cartii "Lumea vazuta de un roman rupt in fund", care va aparea in curand in librarii. Dupa "Prin Irakul lui Sadam Hussein", "La reeducare de catre NATO", Ion Cristoiu revine cu "Prin Cuba lui Fidel Castro", urmarea unei calatorii la Havana in 2001, dupa prabusirea comunismului.   Pret de mai multe numere din Jurnalul National, am scris despre notele definitorii ale Oratorului Castro, unul dintre cei mai mari Oratori ai lumii de dupa al doilea razboi mondial, despre calitatile de om mediatic ale lui Comandante en Jefe. Toate cele observate de altii am avut posibilitatea sa le constat, prin experienta directa, participand (pe cont propriu, cum am mai scris), ca jurnalist la cea de-a 105-a Conferinta Interparlamentara tinuta la Havana intre 1-7 aprilie 2001. Dupa ce-l vazusem la televizor, manifestindu-se ca Orator la Tribuna Abierta de la Revolucion, din 31 martie 2001, din municipiul La Playa (Havana), sedinta de inaugurare a Conferintei mi-a dat sansa sa-l vad in carne si oase. Pe 1 aprilie 2001, dupa-amiaza, Fidel Castro a luat, asadar, cuvantul in Sala Palatului Congreselor, unde se desfasura reuniunea parlamentara mondiala. Tinind cont de context, Fidel Castro si-a construit discursul pe situatia dramatica a omenirii. El a inceput prin a face referire la locul in care se desfasoara momentul. Un tic remarcat de Jean-François Fogel si Bertrand Rosenthal in volumul "Sfirsit de secol la Havana": "In general, dupa citeva trimiteri initiale cu privire la indoielile lui asupra necesitatii de a vorbi, la ideile pe care si le pregatea in minte, el abordeaza o evocare a momentului si a locului din care vorbeste".   COMPARATIE. Locul celei de-a 105-a Conferinte, din 2001, e acelasi cu locul in care s-a desfasurat acum 20 de ani, in 15 septembrie 1981, cea de-a 68-a Conferinta interparlamentara. E punctul de plecare al unei comparatii: "Multe lucruri s-au intimplat de atunci, desi nimic nu s-a schimbat si, mai curind, situatia s-a inrautatit in chestiuni vitale pentru omenire". Comparatia va servi telului ascuns al Oratorului de a denunta primejdiile care pandesc planeta. Pana atunci, auditoriul e atent la comparatie: "Atunci, poate, nimeni dintre dumneavoastra n-ar fi putut avea cu el un telefon celular. Abia existau si n-aveam, in tara noastra, instalatiile pentru a le utiliza. Nicicum n-ati fi putut comunica prin Internet. Aceasta minune a stiintei nu era inca la indemina parlamentarilor. Petrolul era scump, dar asta nu e o noutate. Se acumulasera o gramada de conflicte. Acum, pur si simplu, sunt mult mai multe. Existau doua superputeri: acum e una singura, si mult mai puternica decit cele doua la un loc in acele timpuri. Vad multe fete tinere si aceasta e foarte important. Eu, in schimb, va vorbesc de aici, dar sint cu 20 de ani mai batrin! Sint, poate, mai cu singe rece, dar mai radical, deoarece cunosc mai bine lumea in care traim si lumea in care riscam sa traim cu totii". Asadar, aici voia sa ajunga! La ipostaza de Patriarh, de om care a vazut multe si, prin urmare, merita ascultat cand vorbeste despre lumea de azi. E doar un prim pas spre umanizarea, ca sa nu-i spun, telenovelizarea discursului.   AUTOIRONIE SI RAZGAIERE. Vine de indata o alta trasatura tipica Oratorului Castro: autoironia. Avand drept subiect legendara sa disponibilitate de a tine discursuri interminabile. "Mi s-a facut onoarea la aceasta sedinta inagurala de a fi lasat sa vorbesc douazeci de minute. Probabil pentru faima mea - nu totdeauna indreptatita - de a tine discursuri lungi. Asta nu trebuie sa va sperie. Nu ma gindesc sa va fac victime ale acestei torturi. Ma voi multumi cu mai putin de jumatate din timpul dat".Va vorbi mai putin decat de obicei. Asta nu inseamna ca nu va spune lucrurilor pe nume in privinta viitorului.  Chiar daca ar putea provoca polemici: "Poate-mi permiteti sa intervin in zilele urmatoare, dar nu ca Presedinte al Consiliului de Stat - care dupa normele acestei institutii e tratat cu multa politete - ci in postura de sef de guvern, care, din cite mi s-a spus, poate fi intrerupt si supus la interpelari si intrebari. Saracul de mine! Dar aventura asta imi place. Voi putea astfel sa va vorbesc cu o libertate totala si franchete despre teme pe care voi le preferati". Am facut cunostinta astfel cu un alt truc al Oratorului Castro: razgaierea. Nu vrea sa fie polemic acum, deoarece vorbeste ca sef de stat. Si se teme, vai! ca astfel, respectandu-i conditia, cei din sala nu-l vor intrerupe. Or, el moare sa fie intrerupt. Ba chiar si dupa a fi fluierat. Fidel Castro e Presedintele Consiliului de Stat, Presedinte al Consiliului de Ministri, Prim Secretar al CC al Partidului Comunist Cubanez, comandant-sef al Fortelor Armate ale Cubei. Un enorm avantaj, din cate se vede, pentru ca, la o adica, poate vorbi intr-una din aceste ipostaze. La Conferinta, daca ar fi sa-l credem, a vorbit nu ca sef de Guvern, ingrijorat ca, in postura de sef de stat, cei din sala nu si-ar fi permis sa-l intrerupa. Nici o grija. Chiar daca a vorbit ca sef de guvern, nimeni din sala nu l-a intrerupt. L-au aplaudat cand, de exemplu, a spus ca: "La Conferinta anterioara au venit parlamentarii nord-americani. La asta nu, si nu platesc pentru asta".   N-a fost intrerupt nici cand s-a napustit asupra americanilor: "Sintem martori ai dispretului si arogantei cu care superputerea dominanta rupe acorduri si tratate care sint vitale nu numai pentru pacea si securitatea tuturor popoarelor lumii, dar si, de asemenea, pentru speranta unei dezvoltari sustenabile si a prezervarii echilibrului ecologic, a mijloacelor si conditiilor naturale, fara de care toti stim ca ar fi imposibila viata pe planeta noastra". Ba mai mult, la sfarsit a fost ovationat. Poate de aceea, anuntat cu o zi inainte de Granma si Juvendude Rebelde, Fidel Castro a tinut o cuvantare si joi, 5 aprilie 2001, in cadrul dezbaterilor. De astadata, desfasurandu-se in intreaga sa amploare de Orator, dar si de Revolutionar. Daca primul discurs a ocupat doar un sfert de pagina de Granma, acum el s-a desfasurat pe trei pagini. Sub titlul "Nici un interes economic sau amenintare cu represalii nu va frina demnitatea si valoarea poporului nostru", Castro s-a ocupat si de ceea ce el a denuntat a fi intrigile americane chiar la aceasta conferinta: "Guvernul Statelor Unite, ale carui miini sint atit de murdare, n-a incetat de a face tot posibilul pentru a provoca, intuneca si chiar utiliza desfasurarea acestei Conferinte pentru planurile sale perfide".   SCRISOARE. Drept dovada, el a dat citire unor scrisori pe care "Ambasadele Statelor Unite le-au trimis unui anume numar de parlamentari care urmau sa participe la Conferinta. Miini prietenesti le-au facut sa ajunga la autoritatile noastre". Cum suna una dintre ele? "Vizita dumneavoastra in Cuba pentru reuniunea Uniunii Interparlamentare (UIP) va ofera prilejul unic de a va demonstra solidaritatea cu democratia si activistii drepturilor omului din Cuba". Dupa ce le-a citit, Fidel Castro s-a enervat rau de tot: "Citind aceste documente, nimeni nu poate ramine cu indoieli in legatura cu cine conspira, cine organizeaza, cine minte, cine face intrigi, cine plateste si cine comanda". Asa de rau s-a enervat El Comandante en Jefe ca a incheiat discursul cu Hasta la victoria siempre! La chestia cu cine minte, participantii au aplaudat. Si dupa Hasta la Victoria siempre! au aplaudat. Dat fiind ca Romania e un aliat de nadejde al SUA, tin sa declar aici pe proprie raspundere:   1) Printre "miinile amicale" care au facut sa ajunga scrisorile Ambasadelor SUA la autoritatile cubaneze nu se numara si ale subsemnatului. Si din simplul motiv ca Ambasada SUA de la Bucuresti nu mi-a trimis nici o scrisoare. Nu numai inainte de a pleca in Cuba, dar cu nici o alta ocazie. Probabil ca nu-mi stie adresa. 2) N-am aplaudat si n-am ovationat acest discurs antiamerican. Si nu pentru ca am vrut prin asta sa-mi exprim protestul fata de atacarea SUA, ci pentru ca, pur si simplu, joi, 5 aprilie 2001, am chiulit de la Conferinta.