Ce vor barbatii   Barbatul privea parul rasfirat pe perna de langa el. Il mangaia, nevenindu-i sa creada ca fiinta la care visase atat de mult timp era in sfarsit langa el.
El, barbatul care nu se dadea niciodata batut, care credea ca nimic nu este imposibil, ca de la viata trebuie sa ceri mult ca sa ti se dea mult, era acum ingenuncheat de un sentiment pe care il crezuse iremediabil pierdut. Dragosteaa€¦ Voia sa ramana in aceasta lume pe care o cunoscuse de putin timp, voia sa se trezeasca zambind in fiecare zi, o lume in care femeia pe care o iubea il vedea altfel decat stia el ca poate fi. In ochii ei citea si descoperea litere, silabe, cuvinte, franturi de fraze despre existenta carora nu stiuse nimic pana atunci. Un curcubeu stralucitor, ale carui petale cadeau peste ochii lui incarcati de fericire, se ivise pe cerul senin. Fericirea pe care o traia alaturi de ea il coplesise, asa ca o alinta, o rasfata, o adora si tot i se parea prea putin. Se contopeau in imbratisari fara sfarsit si simteau rauri incandescente de dragoste purpurie curgandu-le prin vene. Mergeau de mana pe strazile care li se pareau pustii, desi oamenii forfoteau pe langa ei ca niste furnici. Unul langa altul, umar langa umar, respiratie langa respiratie, pas langa pas, suflet langa sufleta€¦ Pe aleea albastra de atatea flori, pe o banca, el si ea se priveau, incercand sa pastreze clipa aceea pentru totdeaunaa€¦ Cand s-au decis sa se ridice de pe banca si-au dat seama ca era tarziu. Atat de tarziu, ca parul lor era albit de trecerea timpuluia€¦ Cu o strangere de mana, cu un sarut furat, nevinovat, timpul isi facuse de cap.   El era si acum coplesit de iubirea ei, iar ea stia si acum ca el era centrul lumii ei. El adormea si acum cu mana in parul ei, iar ea astepta ca respiratia lui linistita sa-i demonstreze ca se odihneste dupa o zi de munca. Acum nepotii ii duceau de mana pe aceeasi alee albastra, iar ei zambeau aducerilor aminte...