Gestul disperat al detinutului politic Viorel Chirila

Secretele epocii de aur: Povestea romanului care a luat cu asalt Ambasada SUA din Bucuresti in 1980                                          Un fost detinut politic in Romania care a reusit in 1980 sa intre in sediul Ambasadei Statelor Unite la Bucuresti pentru a obtine emigrarea cere acum statului roman despagubiri materiale si scuze publice fata de suferintele si umilintele indurate in perioada 1973-1981.  
Arestat in 1974 si inchis in celebra Zarca de la Aiud, Viorel Chirila este una dintre personalitatile cunoscute ale emigratiei anticomuniste de pe continentul nord-american. Membru al Ordinului Inginerilor americani, el a fost cel care a "nfiintat in 1982 Centrul Cultural Romanesc de la New York. Romania nu ii returneaza insa cetatenia romana pe care i-a retras-o abuziv, iar procesul se taraganeaza.   ARESTAREA SI CONDAMNAREA.  In vara lui 1973, Chirila a decis sa protesteze public fata de regimul comunist. Ca atare a realizat si raspandit manifeste anticomuniste, anti-peceriste si anticeausiste. A realizat si  manifeste pe care le-a lipit pe sediile principalelor institutii din orasul Arad. Viorel Chirila dorea sa emigreze, iar autoritatile comuniste ii refuzasera in repetate randuri dreptul la un pasaport pentru libertate.  In 6 noiembrie 1974 a fost arestat de organele Securitatii Statului. La 26 februarie 1975 a fost condamnat de Tribunalul Militar Timisoara la cinci ani de inchisoare si interzicerea drepturilor pe o perioada de trei ani pentru comiterea infractiunii de propaganda impotriva orandurii socialiste. La aceea i s-a confiscat si suma de 150 de marci vest-germane pe care acesta le avea. Pana la proces a fost incarcerat, initial, la subsolul cladirii Securitatii din Arad, iar pe perioada procesului la Penitenciarul Aiud si la Rahova.  Dupa condamnare a fost inchis la celebra Zarca de la Aiud. A reusit sa scape din inchisoare in vara lui 1976 datorita unui decret prezidential de gratiere.   IZOLARE TOTALA. La Zarca, Viorel Chirila a stat in izolare totala si a supus unui regim de stricta supraveghere. Nu i s-a permis sa intre in contact cu ceilalti detinuti sau sa primeasca vizitele familiei. Spune ca a supus la abuzuri fizice si psihice peste tot unde a fost inchis: in beciurile Securitatii din Arad, la Rahova, dar mai ales la temuta Zarca de la inchisoarea Aiud.   DIVORT DICTAT DE SECURITATE. Imediat dupa ce a fost incarcerat, Securitatea a facut presiuni asupra sotiei lui Chirila. a€ž Datorita presiunilor pshice zilnice exercitate asupra sa, prima mea sotie, Doina Chirila, a fost obligata sa introduca actiune de divort. Nu numai ca pierdusem locul de munca si posibilitatea de realizare profesionala, dar iata mi se distrugea familia pe care tocmai o intemeiasem".   COSMARUL DE DUPA ELIBERARE. Dupa eliberarea din 1976 viata lui Chirila nu s-a schimbat in bine. Apartamentul pe care il detinea din 1966 i-a fost luat si repartizat unei alte persoane. A reusit sa isi gaseasca un loc de munca si un alt loc unde sa stea. Era saptamanal vizitat de securisti atat acasa cat si la serviciu. Era fortat sa dea informatii despre tot ceea ce facea. Prietenii l-au parasit deoarece le era frica sa se mai intalneasca cu el fiindca erau imediati convocati la Securitate. A continuat sa ceara autoritatilor plecarea din tara, dar era refuzat de fiecare data.   FUGA DIN RAIUL COMUNIST TRECE PE LA INTER.Viorel Chirila si-a facut tot felul de planuri cum sa scape de iadul comunist. A continuat sa accepte sicanele permanente ale Securitatii, dar a pus la cale un plan pe atat de indraznet, pe tot atat de periculos: fortarea intrarii in sediul Ambasadei Statelor Unite la Bucuresti. a€žAradean fiind a trebuit sa ma deplasez de cateva ori la Bucuresti pentru a observa traficul si topografia zonei de pe strada Arghezi unde isi avea sediul ambasada. Nu te puteai apropia prea mult, pentru a nu fi suspect ofiterilor inarmati de la poarta. Ma postam de fiecare data la capatul strazii dinspre hotelul Intercontinental.Asa am putut observa ca in general daca circulau pietoni, acestia se deplasau pe trotuarul din dreapta in directia opusa traficului de masini. Acestea circulau "n regim de sens unic, adica inspre hotelul Intercontinental", isi aminteste acum Chirila. Pe trotuarul opus si in fata ambasadei accesul persoanelor era interzis, cu exceptia  persoanelor care aveau treaba cu ambasada si care erau controlati la sange de garzile de pe trotuar. Persoanele care circulau in zona observata de Chirila erau in general persoane straine si foarte bine imbracate in comparatie cu modul vestimentar al romanilor.     UN PLAN MINUTIOS. a€žIntrarea in ambasada era controlata printr-o poarta masiva din fier forjat. Aceasta poarta glisanta era controlata electric din interiorul unei cabine. Aceasta cabina servea, de asemenea, ca adapost pentru cei ce stateau de garda la poarta. Dupa multe observatii facute intotdeauna intre orele 6 si 9 dimineata am remarcat ca schimbarea garzii avea loc in jur de ora 7, cu care ocazie la poart` erau pana la 3 persoane din gard`. Dupa efectuarea schimbului, ramanea doar o persoana de garda in cabina de pe trotuar, bineinteles inarmata. Masina oficiala a ambasadorului sosea intotdeauna fix la ora 9 dimineata. Era un Ford Lincoln negru", mai povesteste Chirila. El spune ca dupa multe observatii consecutive, a€ždin capul strazii sau circuland pe trotuarul opus, aparent intamplator, am ajuns la concluzia ca orarul ramane fix, atat cel al gardienilor, cat si al ambasadorului". Chirila a facut observatii la o luna, dar si la trei luni, pentru a fi sigur ca are informatiile corecte care sa il ajute sa isi duca planul la indeplinire. Dar mai ales credea ca va reusi: a€žCeea ce m-a facut sa cred ca voi reusi in incercarea mea de a intra in ambasada era faptul ca strada Arghezi era perpendiculara pe hotelul Intercontinental. Din capul strazii puteam vedea momentul cand masina ambasadorului aparea in  capatul opus. Masurandu-mi pasii cu grija reuseam sa ajung in fata portii cam in acelasi timp cu masina. Garda, in schimb, cum observa ca masina e la un minut departare de poarta, intra in cabina si apasa butonul ce activa deschiderea portii. Imediat ce masina intra, garda trebuia sa stea in cabina sa apese pe celalalt buton de dezactivare, moment in care poarta isi schimba cursul si revenea in pozitia initiala. Niciodata nu am vazut aceea poarta deschisa complet! Deci cheia succesului de a intra in curtea ambasadei era acel moment, poate 20 de secunde, cand garda era ocupata si nu putea parasi cabina pana cand poarta nu era, din nou, ermetic inchisa"!   EXECUTAREA. Viorel Chirila spune ca bazandu-se pe informatiile culese la Bucuresti si-a facut un plan: a€žIn primul rand mi-am cumparat la comand` un costum croit dupa ultima moda vestica la acea vreme, coloare bordeaux! Mi-am cumparat, de asemenea, o geanta diplomat in care am pus toate actele relevante in ceea ce privea persoana mea si un memoriu redactat in limba englez` in care explicam motivele ac]iunii mele. Am explicat sotiei ca dac` nu aude nimic de mine in 48 de ore sa contacteze Consulatul american si bineinteles pe prietenii nostri din New York. Sa incerce sa ma caute pe la beciurile Securitatii din Bucuresti!".         a€žPe data de 13 noiembrie 1980, am pornit cu acceleratul de sear`, imbracat frumos in costumul bordeuax, camasa albastra deschis, cravata albastru inchis cu carouri bordeax. La buzunarul de la piept purtam o batist` asemanatoare camasii, cu triunghiul ascutit indreptat spre ceruri si catre Dumnezeu. Pantofi noi, bordeaux, lustruiti oglinda si geanta diplomat in mana stang`", povesteste Viorel Chirila. Dimineata, la 6, a ajuns in Bucuresti. A luat  un taxi pana la Hotelul Intercontinental, unde si-a comandat o cafea dubla expresso fara zahar. La 9 fara un sfert eram in coltul strazii Arghezi. a€žEram cu inima-n pantofi si curajul tremurand de "ndoieli. N-a durat mult...masina apare dupa orar, indreptandu-se incet spre poarta". Momentul de suspans se apropie:" Eu incep sa merg pe trotuarul din dreapta spre poarta, cu pasi mai mari sau mai mici, incercand sincronizarea perfecta cu momentul deschiderii portii! Garda intra in cabin`, iar poarta se deschide usor, glisand spre dreapta. O crapatura se deschide spre libertate. Masina vine pregatindu-se de viraj la dreapta. Eu grabesc pasul si intr-o clipa tasnesc de pe trotuarul din dreapta spre cel din stanga. Ajung langa cabina, garda se uita la mine ingrozita inca cu mana pe buton".     FUGARIT PE TERITORIUL AMERICAN. Astfel, Viorel Chirila reuseste sa intre in curtea Ambasadei americane la Bucuresti. Calvarul nu s-a terminat. Doi paznici romani incearca sa il prinda. Chirila vede o usa si fuge spre ea, dar aceasta este inchisa. a€žLa ferestre se vad ochi privindu-ma din toate partile.Vad garda alergand spre mine dupa ce a reusit sa inchida poarta de fier." Reuseste insa sa intre in cladirea ambasadei cu ajutorul unui puscas marin american. a€žPuscasul marin ma aseaza pe un scaun in spatele lui si foarte categoric cere garzii romane sa paraseasca sediul ambasadei. Ii escorteaza pana dincolo de usa de la intrare. Inchide usa si apoi vine zambind catre mine si zice: Ridica un telefon si cu o voce grava il aud : Din acel moment a inceput pentru mine o alta viata."   ODISEEA PARASIRII ROMANIEI. Dupa luni ore de interviuri si negocieri primeste sprijinul SUA, pe care il comunica un inalt functionar al ambasadei, A.Stephens. Cazul sau devine unul international. Americanii ii promit lui Chirila ca vor rezolva emigrarea sa. La orele 15.00, Chirila paraseste sediul ambasadei. a€žS-au tinut de cuvant, iar impreuna cu familia mea am obtinut aprobarile necesare si am parasit Romania la un an dupa incident. Dar nu foarte usor, ci cu multe obstacole puse de autoritatile romane. Cu toate ca a primit aprobarea pentru plecare din tara, odiseea lui Chirila nu s-a terminat dupa ce a reusit sa intre in sediul Ambasadei Statelor Unite. a€žO data cu aprobarea cererii de plecare incep si tracasarile materiale, in sensul achitarii a o sumedenie de taxe spre a dovedi ca nu am datorii fata de stat. Aceleasi presiuni s-au exercitat asupra sotiei mele, Carmen Chirila, care a fost amenintata ca trebuie sa plateasca statului 200.000 de lei si ca daca nu plateste va face inchisoare. A fost nevoie ca mama sotiei sa faca un act notarial prin care garanta cu casa si alte bunuri materiale ca va plati statului orice datorie a fiicei ei", povesteste Viorel Chirila pentru Jurnalul National. Dar drama nu s-a terminat aici. a€žLa eliberarea pasapoartelor, in mod ilegal, ni s-a luat cetatenia romana. Atat noua cat si celor doi copii minori, unul de doi si celalalt de trei ani. Mi s-a confiscat un drept obtinut prin nastere fara nici un respect fata de normele internationale. Mai mult am fost fortat sa platesc si 2.000 de lei de persoana pentru renuntarea fortata la cetatenia romana", mai spune Chirila. El reclama ca a€žnici pana in prezent statul roman nu a reglementat si corectat aceste abuzuri. Daca as dori eu sau membrii familiei mele sa redevenim cetateni romani, va trebui sa depunem o cerere - cu platile de rigoare - si apoi sa asteptam o decizie a unor institutii de stat. Problema cetateniei a fost de Dumnezeu la nasterea noastra". La plecarea din tara, ne mai povesteste Chirila, am fost obligati sa nu luam nici un ban.   I S-A LUAT SI PENSIA. a€žOdata ajunsi in Statele Unite, am cerut Ministerului Muncii din Romania prin intermediul Ambasadei Romaniei din Washington, sa-mi trimita toate actele doveditoare ale incadrarii mele pe linie profesionala. Desi am platit 19 dolari Ambasadei Romaniei pentru cartea de munca si nici o macar o copie a ei nu mi-a trimis nici pana azi. Cand, in 1996, m-am  prezentat la Oficiul de Pensii din Arad spre a-mi cere drepturile de pensie ca fost detinut politic, mi-a fost refuzata primirea dosarului pe motiv ca nu sunt cetatean roman!", isi continua povestirea trista Viorel Chirila.  El spune ca este vorba de un abuz, deoarece fiind a€žun cetatean ce a trait si muncit in Romania, statul are obligatia sa "i garanteze aceleasi drepturi si compensatii ca tuturor celorlalti cetateni romani indiferent unde locuiesc ei in prezent". El acuza autoritatile romane spunand ca acestia tin discursuri si isi anunta cele mai bune intentii dar, de fapt, nu se intampla nimic concret. Dupa ce a plecat din Romania a vrut in 1985 sa-si trimita copiii la rudele din tara. Cei doi baieti nu au primit viza de intrare.  

---

Despre autor: