Nu ma surprinde ca europenii care ne viziteaza sint socati sa constate ca grimasa ostila si cautatura dusmanoasa fac „norma" unei Romanii al carei blind peisaj natural, descoperit pe Internet, nu parea sa anunte atita salbaticie.

Cea mai rara atitudine din viata noastra cotidiana e zimbetul. Ce-i drept, razboiul puterilor din stat, proasta distribuire a beneficiilor generate de cresterea economica, absenta unui proiect national, ruptura dintre „elita" conducatoare si electorat, fragilitatea clasei de mijloc sau permanenta carenta a justitiei nu ne ofera prea multe motive de relaxare. In orice societate occidentala, unde valorile sint asumate colectiv, iar cutumele civilitatii functioneaza reflex, oamenii isi zimbesc din plin. Daca petreci o seara la restaurant, comesenii iti zimbesc ori de cite ori le intersectezi, din intimplare, privirea. In metrou sau in autobuz ai parte de acelasi comportament amabil. Fireste ca fiecare individ cu care te intilnesti accidental duce povara unor probleme mai mult sau mai putin grave. Nimeni nu e perfect, asa incit nimeni nu e pe deplin fericit. Nici bogatul, nici saracul, nici titularul de diplome, nici purtatorul de mop. Dar pina si cel care tocmai si-a pierdut jobul sau o ruda apropiata gaseste inca „puterea" de a coexista pasnic. Accepta ca nu ceilalti sint „de vina" pentru necazurile sale si pricepe ca o buna relatie cu semenii ramine cea mai temeinica baza pentru un nou inceput.

Am beneficiat de un asemenea climat curtenitor ori de cite ori am avut ocazia de a cunoaste tari „asezate" intr-o veritabila democratie. De aceea, nu ma surprinde ca europenii care ne viziteaza sint socati sa constate ca grimasa ostila si cautatura dusmanoasa fac „norma" unei Romanii al carei blind peisaj natural, descoperit pe Internet, nu parea sa anunte atita salbaticie. Desi Sartre nu e autorul preferat al amatorilor de manele, ei se poarta pretutindeni de parca „infernul din ceilalti" ar materializa suprema fatalitate. In Capitala - vitrina a infaptuirilor noastre de proaspat membru al Uniunii Europene - te poti felicita daca ai facut un drum cu masina fara sa fii injurat de mama. Te duci la cumparaturi si ai parte de vinzatoare care te cerceteaza chioris, de parca tu esti responsabilul tristului fapt ca nu si-au gasit inca „sponsorul" care sa le promoveze intr-o pozitie mai magulitoare. Deschizi televizorul si dai peste participantii la o asa-zisa „dezbatere", care se rastesc demential unii la altii sau isi arunca de la obraz insulte si acuzatii halucinante. Prin aerul politicii autohtone circula agresiv etichetele infamante, amenintarile cu substrat mafiot si aluziile de o tot mai dezolanta grosolanie. In acest lagar al anihilarii mutuale, singurele zimbete pe care le mai putem sesiza denota fie servilismul fanariot (rezervat sefilor), fie amaraciunea de pe fetele noastre invinse. Nu ma mai mira ca numerosi prieteni, trecuti binisor de prima tinerete, cocheteaza in ultima vreme cu gindul emigrarii. Sper ca exasperarea acumulata sa nu-i impinga spre un asemenea gest radical. Si nu vreau sa-mi imaginez ziua in care o Romanie parasita de ultimii sai cetateni civilizati isi va compensa deficitul demografic printr-un masiv import de muncitori asiatici, mari specialisti ai zimbetului social.