Intre-bare Ma uit cu uimirea mea de hamster, ascuns intre barele custii, la lumea din jur. Personajele coborate din "1984" al lui Orwell se misca mecanic intre casa si birou, intre birou si casa, intre supermarket si masa. Masa de pranz, masa de seara, inauntru sau afara. In ordine si disciplina, pe intuneric sau pe lumina. Stelele? Le-a mai vazut cineva in ultima vreme? Lumina electrica pe timp de noapte le fac imposibil de vazut. Ele sunt tot acolo.  Doar noi nu mai putema€¦ Florile stau cuminti in straturi bine organizate. Dar nici pe ele nu le mai vedem. In schimb, ne vad pe noi camere video montate pretutindeni. Suntem transparenti ca meduzele. Nu ne mai ascunde nici o perdea. Doar perdeaua care ne acopera vederea nu ne mai lasa sa patrundem dincolo de ea. De ce nu mai putem sa iubim? Dar ne-a invatat cineva? Mai stie cineva cum e sa iubesti? Cum e sa privesti? Sa vezi? Ma mai vede cineva? Pe mine, un hamster mic intr-o cusca uitata pe undeva prin casa? Doar copiii imi mai vorbesc uneori. Ma deseneaza-n culori si ma orneaza cu flori. Ma simt rege pentru o zi. Ca Tom Petty. "Ita€™s good to be king, if just for a while". Dar mai e si maine o zi. Si oare cum o mai fi? Copiii vor creste si ma vor uita. Pe copiii lor cine-i va mai invata sa iubeasca? Nu sunt un director de companie multinationala, nu am Ford Mustang si nici cont in banca. Maine voi deveni neinteresant pentru voi. Poate ca ciorile ma vor tavali prin noroi. Si apoi? De ce nu mai putem sa traim? De ce nu mai stim? De ce nu mai putem sa iubim?