Imediat dupa anul 2000 cunoscusem niste oameni de afaceri cehi care voiau sa-si extinda in Romania o afacere axata pe metalurgie. Le picasem alora drept baiat simpatic si voiau sa ma amploaieze drept un fel de sef de PR, daca se decideau sa bage bani in Romania.   Imi si trasasera o prima sarcina, sa le aduc undeva, langa Praga, un grup de demnitari si smecheri ardelenesti (cinci la numar) din cele doua judete in care isi programasera sa cumpere oarece fabrici. Cum domnii transilvani voiau sa-si rodeze gipanele am fost delegat, impreuna cu Marek, un fost miner din Boemia, devenit om de incredere al patronului ceh, sa-i duc la destinatie.   Apreciere. Imediat cum am trecut granita in Ungaria mi-am dat seama ca le pot fi de un real folos domnilor pe care-i insoteam. Unul dintre ei avea impresia ca stie vag ungureste si dupa o tentativa nereusita sa-si cumpere un ghiul frumos din orasul Mako m-a rugat: "No, doma€™le Roman, noi santem ceva mai clasici si nu cunoastem engleza, numaa€™ putan fraceza. Nu vrei dumneata sa ne faci cumparaturile?" Asa am devenit omul lor pentru shopping, chestie care mi-a adus dreptul de a ma adapa gratis de la sticlele cu palinca pe care oamenii le carau dupa ei ("no, un protocol!"), potoluri pe spezele lor sau, in unele cazuri mai complicate (cum a fost atunci cand a trebuit sa negociez cumpararea unei barci gonflabile cu motor din Slovacia), chiar comisioane din valoarea marfii. Si eu ma miram ce minuni pot sa fac cu engleza mea destul de poticnita. Ajunsi in Cehia, mi-a fost cam rusine. Cu toate ca unul dintre investitori vorbea bine frantuzeste, nu reusea sa se inteleaga cu noii mei amici, care se dovedeau pluta la orice limba straina. A trebuit sa iau parte la negocierile de afaceri, adica sa traduc cum domnii seriosi de la Ardeal cereau de la obraz spagi la modul "No, rogu-te, spune la patronua€™ al mare ca as ave nevoie de o Skoda pe motorina la fetita me de douazaci si cinci de ani care se marita!" sau "Am auzat ca de aici se face vacante mai ieftine la Cuba... Nu ii o problema pentru ei... Aruncati o pastila!". De multe ori evitam sa traduc milogelile astea si raspundeam petentilor vag, cu de la mine putere, chestii de genul: "Cehul a zis ca ia in calcul si se gandeste la ce vreti, o sa va comunice el mai tarziu." In rest, ma simteam bine, fiindca imediat cum ajunsesem, gazdele ne dadusera cate un plic cu o suma destul de mare de bani, de caciula, pretextand ca sunt pentru un suc sau un hot-dog, atunci cand ne plimbam singuri. Am reusit, pe picaturi, sa vad o parte din Praga, am intrat la vreo doua muzee, ba chiar mi-am cumparat o sabie autentica de husar de la un magazin de obiecte vechi.   Catastrofa. Cehii ni-l mai dadusera drept companion, pe langa Marek, pe junele inginer Jaroslav, un ins foarte simpatic, care in penultima seara de stat acolo, ca sa destinda atmosfera, s-a gandit sa ne duca la o carciuma cu strip-tease. Amestecasem oarece specialitati alcoolice locale, griotka si kontuskova, si eram atat de prins de cele doua blonde care se incolaceau una de alta sau de bara de pe scena, ca nu prea mai eram atent la ce se petrece in jurul meu. Ma si vedeam facut sandvis intre stripteuse. Am fost trezit din visare de inginerul Jaroslav: "Mister Roman, catastrofaaa! Big trouble!". Mi-a zis precipitat ca domnul M., un demnitar din delegatie, a ajuns nu se stie cum la politie. Intr-adevar, de vreo ora nu-l mai vazusem pe acel cetatean. I-am lasat pe ceilalti cu Marek si eu impreuna cu inginerul am plecat val-vartej spre sectia de politie din apropiere. Acolo mi-am gasit compatriotul cu o mutra trista, usor nauc, in timp ce doi politisti cehi il aratau cu degetul si radeau. L-am intrebat ce a facut si mi-a spus pe sub mustata, cu un aer ezitant: "No... dumnevoastra stiti ca io nu cunosc engleza... M-am incalzit la striptis... Am iesat sa-mi iau tagari... Am vazut doo care pare curve... Ase blondute da-le nevoie... No, cum era sa le zac ca vreu... Le-am aratat p...!". Din fericire, caralii locali se distrau asa de bine pe seama metalimbajului romanului, ca au renuntat sa-i mai deschida un proces de ultraj contra bunelor moravuri. L-am dus la hotel, caci declarase cuminte ca nu mai vrea aventuri sexuale si ca e foarte obosit. Eu m-am intors la carciuma, de unde spre dimineata, fiindca imi mai ramasesera destule coroane cehe, am plecat la hotel cu Ruzena, una dintre stripteuse, care vorbea binisor engleza si nici nu costa prea mult. Afacerea pentru care mersesem acolo nu a iesit, fiindca cehii au preferat in cele din urma sa bage bani in spatiul ex-sovietic.