Sapun si pasta de dinti

Multe pacate de-ale natiei au solutii simple. Timp de o saptamana, dupa ce statisticienii Europei ne-au sesizat ca avem cel mai mic consum de sapun si pasta de dinti pe locuitor, chestiunea a fost dezbatuta si cainata de toata lumea: media, guvernanti, romanime. Desi mai normal ar fi fost ca, exact din clipa in care am aflat cine suntem si ce vrem, in materie de igiena corporala, sa le dam nevoiasilor, in pachetele cu alimente, pasta de dinti si sapun, iar Ministerul Sanatatii sa conceapa fara prea multe discutii, un program acoperitor de gratuitati la sapun si pasta de dinti.  
Ar fi fost cea mai mica investitie sociala cu un efect scontat si controlabil. Cu sapunul nu poti face altceva decat sa te speli si sa-ti cureti rufele, iar daca s-ar produce nereguli la distributie, acestea s-ar corecta de la sine. Sapunul ieftin n-are cum sa devina subiect de specula, iar pasta de dinti populara, comandata de stat pentru rosturile ei de capatai, nu in trei culori si nici cu adjuvanti de lux, nici atat.  
Numai ca noi suntem o lume de nespalati fuduli. Jignesti omul daca pe langa malai ii dai si sapun. Iar rusinea nu-i atat la cel care primeste, cat la cel care da, de la guvernanti. Se tem sa nu ne facem de ras, recunoscand ceea ce vede tot continentul.  
Curatenia se invata, la fel ca tabla inmultirii. E o practica si o ideologie sanitara. Multi parinti n-au cum sa-si deprinda copiii cu spalatul si cu ingrijirea continua a trupului, fiindca n-au ei insisi deprinderea. Sapunul si pasta de dinti nu-s, oricat de saraca ar fi tara, o chestiune de bani, ci una institutionala. Spalatul se poate invata repede si pe termen lung daca statul il socoteste o prioritate publica, nu o treaba ce trebuie tratata cu discretie. Occidentul are cultul baii si al toaletei. Filozofia locuitului incepe cu marele capitol al grupului sanitar. WC-ul nu-i, ca la noi, la romanii de la curte, un loc pacatos de ascuns intre balarii, in fundul curtii, si tratat cu distanta si cu umorul pagubos al lucrului despre care pomenesti numai daca n-ai incotro. Ce sa-i reprosam cetateanului de la bloc, cand proiectarea de arhitectura pentru atat de pomenitele "blocuri ale lui Ceausescu" avea obligatia de a limita pana la absurd dimensiunile baii.  
In anii in care am lucrat in proiectare stiam ca WC-ul din hol, acolo unde era mutat in hol sau exista si un al doilea WC, nu putea fi mai mare de 1,40 m X 0,90, daca usa se deschidea in afara, si 1,20 X 0,90, daca se deschidea inauntru. In multe blocuri, sub presiunea economiilor, s-au conceput si "vecee" scurte cu usa deschizandu-se spre interior, fapt care in momente de graba ii expunea pe utilizatori. Nu stie nimeni cati copii s-au trezit cu capul spart fiindca tata se grabea sa plece la servici.  
Dragii si rafinatii nostri parlamentari, care va schimbati in fiecare an limuzina din dotare, nu mai fiti atat de detasati de cele omenesti si votati legea sapunului si a pastei de dinti. Oricat de mult ne-ar supara aceste statistici europene, cand n-ai inceputuri, igienice, trebuie sa incepi cu ele.  

---

Despre autor: