O tanara care plecase sa studieze la Londra a pornit si conduce cu succes un ziar pentru romanii aflati in Marea Britanie.   Trei ziare din diaspora "lupta" pe tarabele londoneze, insa doar unul dintre ele este editat si tiparit in capitala britanica. Director si patron - o tanara de doar 25 de ani, Cristina Irimia. Redactia - o mana de oameni - vreo patru la numar. Nici unul nu a implinit inca 30 de ani. Atmosfera din micutul birou de la Britania House nu seamana nicicum cu zarva si zbuciumul din redactiile de acasa. Insa aici se asaza pe hartie problemele romanilor, se ofera solutii si se aduc informatiile uneori vitale celor care se trezesc peste noapte in orasul in care trebuie sa apesi pe buton pentru a traversa strada, unde metroul are 12 magistrale, iar interviurile pentru locurile de munca se dau in limba lui Shakespeare.   IDEEA. Cristina numeste inconstienta si nu curaj ideea de a infiinta un ziar romanesc. "Aveam un prieten din Lituania care a facut un ziar pentru comunitatea lui. A fost un exemplu si cu gandul ca a mai facut cineva la fel, am pornit la drum", curg calm si asezat vorbele tinerei romance. "Ziarul s-a nascut in 2005 intr-o perioada destul de grea pentru romanii din Marea Britanie. Comunitatea nu era reprezentata de nimeni, iar cei mai multi romani se temeau sa apere si sa promoveze drepturile noastre. Multi dintre ei erau ilegal aici, sau nu aveau pur si simplu curajul sa spuna lucrurilor pe nume. Aveau nevoie de o voce. Si mai greu a fost sa identificam problemele cu care se confrunta comunitatea. Nici acum nu e usor, pentru ca e intr-o continua schimbare si e greu sa-i analizezi problemele", adauga tanara.   LUPTA. Pentru Cristina nu provocarile financiare sau cele de management au fost greul, ci lupta cu presa britanica, ce a improscat cu noroi in romani in toamna anului 2006. Azi e mandra ca a fost primul ziar care a raspuns atacurilor din tabloidele britanice, ca a ripostat la BBC si in The Guardian. "Am trimis atunci o scrisoare premierului Tony Blair, scrisoare care a fost inaintata apoi presei britanice. Ne-a durut pentru ca suntem romani si pentru ca nu erau decat false temeri nefondate", spune tanara adaugand mai apoi pe un ton intrebator ca nu intelege unde sunt romanii de care se temeau atat de mult britanicii, caci in statistici nu au iesit la socoteala.   AFACERI CU SUFLET. "Nu stiu daca ziarul acesta ar putea fi numit chiar o afacere, dar important este ca astazi se autofinanteaza. Am alte afaceri care merg bine cu adevarat. Ziarul e mai mult o chestie de suflet", marturiseste un manager de 25 de ani. Cristina a venit in Anglia pe cand avea 16 ani cu o bursa SOROS pentru a studia intr-un liceu britanic. Dupa absolvire s-a mutat in Londra cu dorinta de a cauta sponsorizari pentru studiile la universitate. Primul job a fost cel "supervizer al cleaner-ilor" romani - pe limba lui Caragiale - supraveghetor al cameristelor. "M-a ajutat foarte mult primul loc de munca pentru ca, practic, am lucrat intr-un mediu foarte romanesc si am fost un fin observator al comunitatii", adauga Cristina. A lucrat mai apoi ca liber profesionist - traducator si interpret. Cu patru ani in urma si-a deschis o firma de curatenie, a incheiat contracte in domeniul hotelier, iar azi are 30 de angajati. Cealalta firma, biroul de consultanta, a fost deschisa in parteneriat cu prietenul ei Mihai Cornea.   ROMAN IN UK. Ziarul este acum raspandit printre miile de romani care locuiesc in mai toate zonele Londrei. La inceput, periodicul a trait din vanzari si din buzunarul Cristinei. Acum, marea publicitate e baza, ca in orice afacere de presa. Dupa doi ani de la aparitie, publicatia are un tiraj de 8.000 de exemplare pe luna si un retur care nu depaseste niciodata 10%. Ziarul este distribuit prin centrele de distributie, dar si prin magazinele cu specific romanesc. "Din ianuarie 2007 am semnat un contrat cu o firma de transport care distribuie ziarul tuturor celor care vin in UK", prezinta tanara noutatile.     "Romania nu ne vrea inapoi" Dupa trei ani in care a tot batut pe la diferite usi, Cristina nu a reusit sa adune miile de lire necesare studiului in Anglia. Azi nu ar mai avea timp de universitate. Cine stie, poate intr-o zi, va veni si ziua studiului. Presa a invatat sa faca din mers, gandidu-se la nevoile imediate ale romanilor veniti in Marea Britanie. Cine sunt cei pentru care scrie? "O comunitate in formare, mult mai mare decat zic statisticile oficiale. Nu e inca bine reprezentata la nivel de asociatii si organizatii. Vreau sa ma implic in a-i convinge pe romani sa-si deschida asociatii care sa informeze asupra drepturilor pe care le avem ca minoritate." "Defectul romanului e ca nu a invatat inca sa se laude, in tara in care si cele mai proaste servicii au o reclama exceptionala", isi caracterizeaza tanara conationalii. "Pentru Romania reprezentam din pacate doar o sursa de venit. Nu contam nici politic si nici din alte puncte de vedere." Ce e trist pentru Cristina? "Traim aici cu senzatia ca Romania nu ne vrea inapoi si ca nu ar avea ce sa faca cu noi in cazul in care ne-am intoarce. Alte tari se mandresc cu emigrantii lor. Noi nu facem inca doi bani, desi lira muncita din greu in UK face in tara 4,8 lei".   Monica Dumitrescu,Londra