Probabil ca nu exista vreun domeniu mai afectat de razboiul dintre Palate si de ambiguitatea raporturilor de forte din Constitutie decat politica externa a Romaniei. De la crize diplomatice pana la ceea ce ar trebui sa fie o banala numire de ambasador, totul este transformat in front de lupta.

Scandalul vizelor de la Chisinau este, fara indoiala, o criza diplomatica. Un viceministru al Republicii Moldova incalca orice uzanta diplomatica si acuza un diplomat roman de coruptie, intr-o conferinta de presa. Cand ajungem la analiza de fond, apar problemele la Bucuresti.

Presedintele Basescu respinge din start orice banuiala de coruptie, punand totul pe seama unei inscenari. Calin Popescu Tariceanu spune ca se va efectua o ancheta si se vor lua masuri dure impotriva eventualilor vinovati. O diferenta de atitudine care nu poate fi explicata doar prin apetitul pentru declaratii spectaculoase.

Diferenta este la nivel de informatii, iar asemanarile cu scandalul celor doi cetateni romani retinuti de armata americana in Irak sunt flagrante. La inceputul anului, fostul ministru Mihai-Razvan Ungureanu a directionat informatiile care i-au v enit din zona de criza inspre Cotroceni, via CSAT. Tariceanu nu a beneficiat de nici un fel de informatii, fapt care l-a determinat sa-i ceara demisia lui Ungureanu.