Ministerul Agriculturii se pregateste in aceste zile sa finalizeze strategia antiseceta, ea urmand sa fie supusa, spre aprobarea executivului, in luna octombrie. Dupa cum a anuntat deja ministrul Decebal Traian Remes, punctul forte al strategiei il c
Ministerul Agriculturii se pregateste in aceste zile sa finalizeze strategia antiseceta, ea urmand sa fie supusa, spre aprobarea executivului, in luna octombrie. Dupa cum a anuntat deja ministrul Decebal Traian Remes, punctul forte al strategiei il constituie reimpaduririle, in special in zona de sud a tarii. Realizarea acestui amplu program este deocamdata singura sansa a Romaniei pentru stoparea, pe viitor, a extinderii zonelor desertificate si evitarea perioadelor cu seceta puternica. Indiferent cat ar costa realizarea programului, el trebuie realizat, pentru ca Romania a ajuns intr-o situatie extrem de grava in ceea ce priveste fondul forestier, in conditiile in care, ani de zile, fiecare a taiat ce a vrut si cand a vrut din padurile romanesti. Statistica ne arata ca, la ora actuala, aproximativ 26,7% din teritoriul tarii este acoperit cu paduri, in timp ce la nivel european media este de 32%. Pe de alta parte, distribuirea suprafetelor impadurite este extrem de neuniforma, cea mai afectata zona fiind cea din sudul tarii, unde padurile aproape ca lipsesc. Refacerea padurilor va fi un proces de durata, iar pentru a asigura succesul acestei initiative laudabile, guvernul trebuie sa ia foarte serios in calcul posibilitatea acordarii unor stimulente serioase pentru proprietarii de paduri sau pentru cei care detin terenuri degradate si care ar urma sa fie ameliorate prin impaduriri. Acordarea unor stimulente pentru a impulsiona procesul de reimpadurire se regaseste si in practica europeana, dar ma gandesc ca poate ar fi cazul ca guvernul sa nu se rezume doar la acestea sau la nivelul celor acordate in statele UE si sa incerce sa gaseasca resursele necesare pentru a majora cuantumul acestor stipendii. Nu trebuie uitat faptul ca multe dintre suprafetele impadurite au fost defrisate cu buna stiinta de proprietarii lor sau de hotii de lemne din cauza saraciei. In conditiile in care padurea este singura proprietate care le asigura subzistenta, este greu sa reziste tentatiei de a nu pune mana pe topor si sa doboare cativa copaci, pentru a-i vinde. In aceasta situatie, chiar daca s-ar reusi realizarea programului de impadurire remis prin strategia antiseceta, este mai mult ca sigur ca in cativa ani foarte multe din suprafetele replantate vor fi din nou defrisate. Nu trebuie neglijata nici posibilitatea modificarii legislatiei, astfel incat sa se asigure o mai mare autoritate padurarilor, politiei si chiar jandarmeriei in stoparea cazurilor de defrisari ilegale. Sa nu uitam ca in ultimii ani zeci de padurari au fost victimele agresiunilor venite din parte hotilor de lemne, fara ca cineva sa fie tras la raspundere. Se pot numara pe degete cazurile cand hotii au ajuns dupa gratii, cel mai adesea ei scapand cu o simpla amenda pe care, oricum, nu o platesc pentru ca sunt prea saraci. Nu trebuie uitati, bineinteles, nici baronii lemnului, adevaratii distrugatori ai padurilor romanesti, pe langa care simplii hoti de lemne sunt mici copii. Ei au cumparat sau preluat in concesiune de la proprietari in schimbul unor sume derizorii, mii de hectare de padure, si au devenit milionare in euro exploatand dupa bunul plac fondul forestier. Au devenit oameni de afaceri respectabili, cu multiple conexiuni in lumea politica, unii deveniti chiar ei oameni politici, intr-un cuvant, asigurandu-si, sub o forma directa sau mascata, imunitatea si puterea de a influenta deciziile legislative. Taierea acestor influente va avea darul de a pune la adapost padurile romanesti si ar fi un element in plus, care ar asigura succcesul programului de reimpadurire.
Despre autor:
