JURNAL DE CINEFIL
N-am scris nimic cand au murit Bergman si Antonioni. Nu pentru ca n-ar fi meritat, ci pentru ca n-am gasit calea cea mai accesibila ca sa vi-i prezint fara patetismele obisnuite.

Acum ceva zile am petrecut o vreme la Roma si, cu participarea unui prieten critic de film, am mers pe urmele lui Fellini pe trasee care nu apar in ghidurile turistice. Fellini a murit cu mult inaintea celor doi si cred ca mai sunt putine persoane care isi doresc sa (re)vada un film semnat de el, dar, cu toate acestea, astazi scriu despre el.

Roma, pentru orice cinefil, e (si) orasul lui Fellini. Cand era pustan spunea ca isi doreste sa vada lumea, sa mearga in multe orase; a venit insa in Roma si a admis "aceasta este lumea mea". Casa lui Fellini din Roma nu apare in nici un ghid, desi e locata foarte central. Undeva intre Spanish Steps si Piata del Poppolo e o straduta paralela cu strada plina de magazine de lux, ascunsa de forfota turistilor. Pe straduta asta, nu mai lata de 8 metri, statea Fellini. Casa e una veche, cu doua niveluri si mai multe apartamente. Cand ajungi acolo, daca nu esti obisnuit cu arhitectura italiana, te socheaza cat de ingust e spatiul intim. Din casa lui Fellini se vedea la perfectie apartamentul de dincolo de strada, tot asa cum familia care locuia la etajul doi, vizavi, putea vedea totul in casa regizorului. Strada respectiva e plina de ateliere, de pictori si de galerii de arta, pe peretele casei e o placuta cu un desen al lui Fellini in care apare sotia sa, Giulietta Masina. Scrie simplu: aici au locuit Frederico Fellini si Giulietta Masina.

Acum, intreg etajul doi este ocupat de doi frati; unul este un dealer de arta, celalalt este pictor. Amandoi sunt destul de cunoscuti in Italia (actualul dealer de arta a fost directorul general al unei celebre companii de cosmetice, pictorul este un mare amator de golf si a castigat cateva campionate). Au modificat casa (pictorul sta in apartamentul lui Fellini) si este o resedinta privata, care nu este accesibila publicului. Dar pentru ca-i lipseste intimitatea, e foarte liniste si sunt foarte multe ateliere de pictori cu storurile trase, locul pare trist si rece.

La 200 de metri de casa e o cafenea cu numele unui sculptor, Antonio Canova. Eleganta, rafinata, cafeneaua are mese in strada si o vedere superba catre Piata del Poppolo. Masa cea mai din stanga era acum 15 ani rezervata tot timpul. Chelnerii nu lasau pe nimeni sa se aseze acolo daca stiau ca FeFe, cum ii spuneau ei, e in Roma. In fiecare dimineata trebuiau sa-i pregateasca cafeaua si un croissant, dar si un teanc mare de servetele. Mai exista un angajat de pe vremea aceea, Stefano, iar el isi aminteste ca scaunul cel mai din stanga era tot timpul la umbra, indiferent de ora la care ar fi venit Fellini. De acolo putea vedea toata Piata del Poppolo si desena pe servetele chipurile care-i atrageau atentia. Mai exista cateva dintre aceste servetele, unele la vedere, pe holul ce duce spre baie, altele intr-un loc ascuns privirilor turistilor, in debaraua lui Stefano.


Pe urmele lui Fellini prin Roma se mai gaseste un restaurant al carui patron avea o fata atat de interesanta, incat a ajuns in Satyricon, dar si un batranel care ar putea fi oricand personaj de film. A fost scenarist la unul dintre filmele lui Fellini (s-a ocupat de dialoguri), au ramas prieteni, iar acum poate fi gasit intr-un targ de vechituri, unde vinde... figurine din ouale Kinder pentru colectionari. Despre acestea, poate intr-un alt articol, cand televiziunile vor difuza unul din filmele lui. Ati putea incerca pana atunci "La dolce Vita" sau "La strada", poate cele mai accesibile dintre filmele lui Fellini. Si ca sa priviti altfel macar una dintre povesti, iata un detaliu despre cuplul Fellini - Masina. La cateva luni dupa casatorie, Giulietta a cazut pe scari si a pierdut o sarcina, pentru ca doi ani mai tarziu sa nasca un baiat, care a murit dupa numai o luna. Cuplul a fost afectat foarte tare si asa s-a hotarat sa faca "La strada".