De la agonie la extaz la Osaka

Zi relativ linistita pentru delegatia Romaniei prezenta la cea de-a 11-a editie a Campionatelor Mondiale de atletism, Osaka-2007. Din pacate! Cum, deja, intrand pe "gratar", se aleg "alesii", in sensul ca in reuniunea de seara sunt programate in proportie de 80% finale, atletii tricolori si-au ocupat in majoritate locurile in tribuna Stadionului Nagai rezervata sportivilor.
Dureros, dar adevarat, cei care au dat chix, din varii motive in preliminarii, au doar posibilitatea vizionarii "live" a marelui show. Trebuie sa privim curajos adevarul, e si asta o lectie, dar ne-am cam indeparatat de lumea buna. Pana si accederea intr-o finala a devenit o chestiune de viata si moarte. Reconstructia este, insa posibila, doar avem juniori deosebit de taletati, iar rezulatele obtinute cel putin in acest an in competitiile de mare anvergura, rezevate acestor categorii de varsta, o demonstreaza, "doar trebuie sa avem mai multa grija de ei", cum ii place sa zica presedintelui FRA, Sorin Matei. Eu mi-as permite sa adaug ca sunt tehnicieni valorosi, tot prin prisma performantelor anterioare, dar sportul nu sta pe loc, si cred ca a venit momentul sa puna mana pe carte! Sa lase deoparte invidiile, orgoliile, asa-zisele insatisfactii fianciare, si sa incerce sa se ridice, la randul lor, la nivelul extraterestru al celor cu care suntem nevoiti sa ne luptam pe cronometru sau pe metru. Si nu este un fel de "heirupism", dar, binecunoscutul tandem sportiv- antrenor a devenit in ziua de astazi o "cruce". Medicul super profesionalizat in domeniu si cercetatorul in "artele" biochimiei sau ale biofizicii, sunt, deopotriva indispensabili. Fara aceste coordonate, poti, eventual, sa-ti duci crucea! In cel mai raspandit sport de pe planeta, in care se castiga deja bani frumosi, nu mai poti lucra ca acum, sa zicem, zece ani, pentru ca te ia valul cel mare. Dar asta este problema sportului romanesc in general! Am fost obisnuiti cu un anumit sistem.
Cativa lideri politici l-au daramat, considerandu-l neesential. Nenorocirea este ca nimeni nu s-a gandit sa-l il locuiasca cu altceva. Exista cel putin trei organisme cu impact: Agentia Nationala a Sportului, Comitetul Olimpic si Sportiv Roman si Ministerul Educatiei si Cercetarii. Atata timp cat aceste rotite nu se "imbuca", nu creeaza un angrenaj, putem sa ne uitam cu jind la altii.
Asa zisii occidentali, sa nu mai pomenesc de americani, au abordat stilul de lucru din fostul est: centralizare, lucru la eprubeta, adica doar cu spuma. Numai ca la baza stau fonduri incomensurabile, care provin, in functie de conditiile din zona, in majoritate de la stat sau din sectorul privat. Normal, la baza sta o legislatie capabila sa dea girul unei functionari eficiente. Noi am incercat experimente, ba modelul francez, ba suedez, ba american, dar am scapat din vedere pe cel rusesc, spre exemplu, mult mai aproape de contextul social, dar si cultural al tarii noastre. Cert este ca pana in momentul in care cultura sportiva din Romania nu-si va "castiga" dreptul pe care il merita, in primul rand la nivel guvernamental, nici prapaditul de cetatean nu va mai putea fi partas la vreo minune! Sau poate doar in careul magic, al fotbalului, care inghite si el saracul atatea deziluzii, chit ca ma refer la performante, chit ca ma refer la mizeria care a facut casa buna cu lumea care da "sarea si piperul". Sa revenim, totusi la Osaka. Pentru ca speranta moare ultima, sa nu uitam ca mai avem in concurs atlete deosebite: astazi, la prima ora in Japonia, ia startul in cursa de 20 km mars Claudia Stef, pentru ca tot in prima reuniune sa intre in calificari, la saritura in inaltime, Oana Pantelimon (foto) si Miruna Mataoanu. Seara, veterana Felicia Tilea Moldovan va incerca o clasare meritorie in finala de la aruncarea sulitei.

---

Despre autor: