De cativa ani incoace, suntem martorii unei realitati contradictorii. Prima propozitie a paradoxului consta in aceea ca un numar din ce in ce mai mare de romani decid sa plece la munca in afara granitelor tarii, nu de putine ori stabilindu-se definitiv chiar, cu familie sau fara, pe meleaguri straine. Motivele invocate de acestia sunt arhicunoscute: munca mai multa (cel putin uneori), dar considerabil mai bine platita, un acces net superior la educatie, ca sa nu mai vorbim de conditiile de trai, ce sunt inca la ani buni lumina (sau "civilizatie", am putea spune) fata de cele de aici. Asa se face ca romani plecati de 2 ani in Canada isi pot cumpara o casa pentru care ar munci o viata intreaga sa si-o poata permite in Romania. In aceste conditii, intrebarea: "De ce nu se intorc, totusi, toti acestia in tara?" nu poate decat sa ne ramana in gat.S-ar zice asadar ca raspunsul la intrebarea noastra este cat se poate de simplu si unilateral. Cea de-a doua propozitie a paradoxului nostru nu face insa decat sa ne plece din nou capetele in cautarea unei solutii cu adevarat viabile. Cum se face ca, in ciuda exodului in masa al romanilor - ce afecteaza atat patura de jos, cat si pe cea de mijloc sau superioara, "intelectualitatea" -, tot mai multi straini vin sa faca afaceri in tara noastra? Atrasi de oportunitatile deloc neglijabile oferite de o piata emergenta din multiple puncte de vedere, acestia vin, de multe ori pe termen nelimitat, fie pe cont propriu, fie ca manageri in cadrul companiilor multinationale. Ceea ce este surprinzator este ca, indiferent de domeniul in care activeaza si de timpul pe care il petrec aici, povestea de succes este parca trasa la indigo. Strainii vorbesc cu un debordant entuziasm de Romania, de progresele economice si, de ce nu, chiar sociale pe care aceasta le-a inregistrat in ultimii ani. Comparand discursul unui astfel de expat cu cel al unui roman plecat (sau nu!) din tara, ajungi sa te indoiesti ca cei doi ar vorbi macar despre aceeasi tara - atat de mare este diferenta.Unde rezida, asadar, explicatia? De ce romanii pleaca, iar expatii nu numai ca raman, dar continua sa vina sa profite de "primele roade" ale unei tari a carei economie abia incepe sa infloreasca? Am putea argumenta, desigur, ca strainii dispun de capitalul necesar unor investitii - adica exact ceea ce le lipseste romanilor - in definitiv, acesta e motivul pentru care pleaca. Aceasta generalizare cade insa in momentul in care ne dam seama de doua lucruri: 1. - romanii "cu bani" ingroasa din plin randurile celor care pleaca si 2. - eroii celor mai mari povesti de succes sunt oameni care au luat-o de la zero.Altul e raspunsul. Il gasim undeva la intersectia a doua mentalitati pe care ne vom abtine sa le consideram ca fiind caracteristice romanilor, luandu-le pur si simplu ca atare. Prima este redata de sintagma pasiv-resemnata, cu iz comunist, "vin americanii". Cu singura diferenta ca aceasta e aplicabila acum la o scara mult mai larga, americanii nemaifiind singurii de la care se asteapta "salvarea". Cea de-a doua mentalitate sta in frantuzescul "apres moi, le delouge!", ce reda esenta atitudinii romanului care, dupa ce a castigat suficienti bani pentru a-si deschide o afacere prospera in tara, decide totusi sa ramana definitiv peste hotare, alegand, de fapt, calea mai usoara. Dupa cum putem vedea deja, strainii nu se dau catusi de putin in laturi de la a face "munca cea grea" a ridicarii unei economii - indiferent ca asta inseamna sa vina cu bani, cu o idee noua sau, mai presus de toate, sa se implice. Capcana insa este ca tot ei vor culege roadele...