Cursa omului pentru controlul celui mai complex si fascinant organ, creierul, ia cele mai diverse forme in neurostiintele contemporane.

Posibilele aplicatii ale unei interfete „creier-masina" ne fac sa visam mai departe decit Philip K. Dick care descria, inca din ’77, in romanul „A Scanner Darkly", „cefalocromoscopul", un aparat care iti permite sa controlezi jocuri video cu mintea.

Simbioza dintre om si masina e din ce in ce mai aproape de realitate, desi stiinta actuala nu permite, de exemplu, o comunicare continua (si in ambele sensuri) intre creier si computer, fara a apela la tehnici intruzive, adica la implanturi de cipuri direct in materia cenusie. Chiar daca au adepti in transumanisti, care sustin fara rezerve orice tip de upgrade-uri ale creierului uman, e foarte putin probabil ca implanturile neuronale sa iasa vreodata din sfera medicala si sa devina produse de masa. Nu oricine isi doreste sa aiba, la propriu, cabluri indesate in spatele craniului. Aplicatiile medicale, presupunind interventii chirurgicale, promit nu doar tratarea depresiilor prin adaugarea de neurocipuri, dar si reconectarea zonelor „moarte" ale creierului prin fibra optica, cea mai recenta reusita medicala a neurologilor fiind scoaterea dintr-o coma de 6 ani a unui pacient prin stimularea electrica a talamusului.

Tehnicile de scanare si interpretare in timp real a activitatii creierului pot capata insa cele mai neobisnuite aplicatii, mai ales daca nu sint intruzive, ci presupun doar monitorizarea activitatii creierului prin electroencefalografie, magnetoencefalografie si fMRI (functional magnetic resonance imaging). Cercetatorii de la Honda au reusit sa dezvolte o interfata care permite controlarea unui robot cu puterea gindului, intirzierea dintre intentie si actiune fiind de doar 7 secunde, iar acuratetea decodarii de 85%. Cei de la Hitachi au conceput o casca bazata pe acelasi principiu: traducerea impulsurilor nervoase in comenzi adresate fie unui trenulet electric, fie aparatelor electrocasnice, pe care subiectii le pot controla cu gindul, iar ThinkGear, device-ul celor de la Neurosky (www.neurosky.com), transforma undele creierului in comenzi inteligibile pentru un software. Demoul prezentat in martie 2007 arata ca in viitor nu vom mai putea da vina pe „erori de sistem", ci doar pe vointa si imaginatia noastra care au luat-o razna. Compania Emotiv propune o casca a carei retea de senzori detecteaza impulsurile electrice ale creierului si le traduce in comenzi care permit jucatorilor sa interactioneze cu jocuri video fara sa apeleze la tastaturi sau la alt tip de controllere.

Desi aplicatiile neuromarketingului, unul dintre domeniile de cercetare „neurotech", se reduc in momentul de fata la studii ale reactiilor creierului uman la inghetata comparativ cu iaurtul sau cu ciocolata (Neuroconsult, Austria, intr-un experiment avind client compania Unilever), posibilitatile sint nelimitate. Cea mai recenta exploatare a neuromarketingului e initiativa producatorului de jocuri video THQ, care a evaluat reactiile jucatorilor la shooterul Frontlines (nelansat inca) folosind tehnici de scanare a undelor creierului puse la dispozitie de firma EmSense. Cercetarea pe baza de fMRI (functional magnetic resonance imaging) e inca in stadiu experimental si prea multe detalii tehnice nu sint disponibile publicului, dar viitorul ne va aduce din ce in ce mai multe produse media studiate in laborator si ajustate emotiilor umane in functie de rezultatele unei cercetari de piata de tip nou, in care nu se completeaza formulare, ci se scaneaza activitatea creierelor potentialilor clienti. Produsele media vor fi din ce in ce mai targetate si se vor adresa mult mai precis diferitelor zone ale creierului responsabile cu emotii si cu sentimente. In arta se vor putea programa reactiile receptorului, cel putin la nivel de stimuli de baza. Pina la anticiparea exacta a katharsisului, prin software-uri de interpretare a datelor brute produse de miliardele de impulsuri electrice care unesc, in fiecare secunda, cele peste 100 de miliarde de neuroni ai unui creier obisnuit, mai e insa.

Cum ar fi?... Cum ar fi, de exemplu, sa-ti poti pastra visele si sa le gasesti dimineata direct uploadate ca neuroclipuri pe blogul pe care l-ar tine mintea ta? Nu ti-ar ramine decit sa comentezi. Sau cum ti s-ar parea daca nu ai mai avea nevoie de telecomenzi pentru electronicele pe care le folosesti si toate amintirile ti-ar fi stocate pe un server la care doar te-ai conecta? La limita dintre medical si science fiction, upgrade-urile aduse creierului si interfetele de comunicare creier-computer incep sa fie mai aproape decit am crede. Ca mintea ta functioneaza ca o retea stii deja din filme si din studii http://www.livescience.com/health/050104_brain_internet.html), dar cum ar fi sa te dai pe net cu puterea mintii? Mai e pina atunci, sustin specialistii. Vreo 15 ani.

Cum functioneaza mintea ca o retea, pe www.cotidianul.ro/select