Comunitatea catolica din Republica Moldova este restransa. Dupa statisticile oficiale, sunt aproximativ 5.000 de credinciosi. Dupa cele neoficiale, sunt 20.000 (incluzandu-i aici si pe cei din Transnistria). Romani basarabeni sau etnici germani, polonezi ori rusi, acestia au deja o istorie comuna in teritoriul dintre Prut si Nistru.   L-am cunoscut pe Monseniorul Anton Cosa cu ani in urma, la Chisinau, cand amandoi cautam adevaruri oarecum diferite, dar in acelasi spatiu. Cautari care s-au dovedit pana la urma pereche, pentru ca jurnalistul, cu adevarul lui mereu provocator si palpabil, se intalneste, fatal, cu sacerdotul, in adevarul sau relevant si incontestabil. M-a frapat atunci eleganta si simplitatea acestui slujitor al bisericii pe care mi-am dorit sa-l pot intalni a doua oara.Monseniorul Anton Cosa e din satul Faraoani, judetul Bacau, acolo unde traieste o puternica comunitate de ceangai, a carei devenire m-a preocupat multa vreme. Ciudat pentru mine sa revin la subiect, dupa multi ani, tocmai la Chisinau, unde Caravana Jurnalului National cauta preponderent subiecte basarabene.   INTRE EST SI VEST. Asadar, punct si de la capat. Monseniorul Anton Cosa, Chisinau, Republica Moldova, iulie 2007. Resedinta Episcopatului Romano-Catolic se afla la cativa pasi de Presedintia lui Voronin. "Va temeti de Voronin?", imi incep interviul neconventional. "De ce m-as teme?", imi raspunde inedit prelatul. "Comunistii acestia sunt comunisti numai cu numele. Pentru ca le este convenabil asa, sa foloseasca filonul destul de bogat al nostalgicilor. Sunt la fel de democrati ca si democratii de aici. Poate ca unii sunt mai comunisti ca altii, dar ambientul si realitatile pe care le consuma sunt la fel. Nu ma tem pentru ca este votat un democrat sau un comunist, ma tem ca viitorul poate fi iar politizat. Cand cineva, in Republica Moldova, ma intreaba cu cine sa voteze, ii spun sa voteze ceea ce crede el ca este spre binele Republicii Moldova." Dar cine stie, la ora aceasta, care este binele Republicii Moldova? Unii cred ca acesta poate veni de la Est, altii ca trebuie asteptat sa soseasca dinspre Vest. Monseniorul Cosa, pentru a demonstra puterea binelui, a ales calea credintei catolice.   CONSTIINTA IDENTITARA. Initial, in Republica Moldova a existat Dioceza de Camenet Podolski, urmata de Dioceza de Tiraspol, cu sediul la Saratov. Apoi Dioceza de Iasi, Dioceza de Rigaa€¦ S-a infiintat in sfarsit Arhiepiscopia Romano-Catolica din Chisinau, in componenta careia intra toate comunitatile catolice din Basarabia sau din Transnistria. In total, la inceput, erau douasprezece parohii, dintre care cinci in Transnistria, cu aproximativ 20.000 de credinciosi. Cifre exacte nu pot fi date. Recensamantul oficial din 2004 arata ca in Basarabia ar fi 5.000 de catolici. Cifrele legate de credinta religioasa sunt eronate, ca si in cazul nationalitatii. Stim ca in Republica Moldova numai 2% dintre locuitori s-au declarat a fi romani. Dincolo de aceste cifre raman insa realitatile palpabile. "Putem spune", precizeaza Monseniorul Cosa, "ca in comunitatea noastra se celebreaza, in continuare, liturghia in limba populara, in functie de cei care vin la liturghie (germani, polonezi, romani, rusi). Nu cred ca este asa de bine definita componenta etnica a credinciosilor nostri, pentru ca este un mare procent de amestecare a grupurilor, prin casatorii mixte. Daca este sa vorbim despre comunitatea romana, atunci eu cred ca ar trebui sa spunem, mai degraba, ca exista credinciosi care participa la sfanta liturghie in limba romana, dar daca ar fi sa intram in componenta acelei familii, am observa poate ca unul este roman si altul rus sau polonez etc. Incet-incet, se creeaza o noua constiinta a identitatii lor. Fie la scoala, fie pe planul participarii lor la biserica. Noi vrem sa participam la procesul de formare a constiintei a ceea ce suntem aici, pentru ca suntem in Republica Moldova. Vorbim de Basarabia la timpul prezent, nu la trecut, dar in acelasi timp putem spune ca nu suntem Rusia".   Despre Biserica Catolica pe pamantul Republicii Moldova, Episcopul Anton Cosa ne-a mai declarat: "Noi spunem ca suntem biserica catolica de o anumita traditie poloneza, dar situata intr-un spatiu nou, care este Republica Moldova. Si pentru asta am incercat sa ne organizam in asa fel, incat sa nu apara evidenta structura unei biserici prime aici, la noi. Nu e primordiala nici biserica poloneza, dar nici cea romaneasca, nici cea nemteasca, si de aceea, unde a fost posibil, am creat baza unei biserici locale, cu seminar propriu, cu un cler autohton, cu comunitati calugaresti care sa promoveze in randul tinerilor aceasta dorinta de a participa la viata consacrata, dar si cu o veritabila deschidere spre Occident. Republica Moldova are vocatia de a fi, impreuna cu Romania si cu alte state dimprejurul sau, intr-o casa comuna europeana. Aceasta este teza mea si sper din toata inima ca prezenta acestei comunitati catolice in Basarabia va ajuta, intr-un viitor mai indepartat sau mai apropiat, la implinirea unui asemenea deziderat".     Un episcop roman la Chisinau Despre inceputurile vietii sale sacerdotale Episcopul Anton Cosa ne marturiseste ca se afla in cautarea unui scop care sa il implineasca spiritual. "Am venit in Republica Moldova dupa exact un an de preotie, la Roman, in judetul Neamt. Aveam 29 de ani, iar ceea ce am gasit aici nu a corespuns exact sperantelor mele. Plecam din zona Bacau-Roman, o zona catolica religioasa profund, unde bisericile erau pline si in timpul zilei, si peste saptamana, nu doar la liturghia de duminicaa€¦ Duminica erau chiar trei slujbe. Ajungand aici, la prima mea liturghie mai solemna, in seara de Craciun, abia am avut cativa credinciosi in biserica. A fost pentru mine o mare dezamagire. Am realizat insa repede ca aici trebuia sa fac totul altcumva. Iar dupa trei ani am fost numit administrator apostolic. Pentru mine a fost o noutate aceasta misiune si probabil nu as fi reusit daca nu as fi fost trimis pentru doua saptamani in Italia, la Dieceza de Padova, unde, prin bunavointa Inaltului Antonie, am fost introdus in viata unui ierarh si cat de cat am invatat ce inseamna organizarea unei biserici."       Social "Suntem una dintre cele mai mari institutii sociale din Republica Moldova, cu un lant de proiecte si 150 de lucratori in Basarabia. Fundatia Regina Pacis sau Concordia se ocupa cu copiii strazii, cu apararea femeilor sau cu copiii cu handicap. Centrul Pastoral Casa Providentei e un proiect minunat, acolo iau masa zilnic peste 100 de batrani" Episcopul Anton Cosa Educatie "Oferim tinerilor posibilitatea sa invete. Anual avem peste 50 de bursieri. Nu demult, le spuneam unor italieni: «Ajutati-i si o sa-i aveti curand mai bine pregatiti!». Ca multa lume pleaca de la noi este adevarat, dar macar sa plece bine pregatiti. Desi si mai bine ar fi sa aiba o pregatire excelenta si sa ramana aici" Episcopul Anton Cosa Restaurarea unui edificiu in stil gotic, cu sacrificii O minune arhitectonica, avand elemente neogotice, imbinate armonios, dandu-i zveltete si farmec. Asocierea cu piatra galbuie dintr-o cariera "secata" din Orhei da asezamantului religios o patina pe care nici o alta biserica pe care am vazut-o in Basarabia nu o are. Suntem la Catedrala catolica din Orhei, inchinata Maicii Domnului, iar ghid ne este parintele Klaus Kniffki. Incepem cu o scurta istorie a lacasului de cult. "Catolicii din Orhei sunt de origine poloneza, lituaniana sau germana. Pana la inceputul secolului XX, acesti credinciosi mergeau sa se inchine in Catedrala din Chisinau. In anul 1915, ei au putut sa participe la liturghie in propria lor biserica." Povestea pe care ne-o relateaza parintele Klaus Kniffki are in ea un amanunt senzational: ctitorul acestei biserici a fost Cezarina Dobrovolskaya, o catolica de origine lituaniana, al carei sot, etnic rus, ortodox, este ctitorul Bisericii ortodoxe din Braviceni. O familie al carei ecumenism se manifesta inclusiv la nivelul acesta al marelui dar pe care un crestin il poate face devenind ctitorul bisericii Sale. Despre ctitorita orheienii au aflat mai multe vorbind cu urmasii acesteia, emigrati de doua generatii in Elvetia. De la ei s-a stiut ca Cezarina Dobrovolskaya este ingropata in biserica, astfel incat restauratorii, descoperindu-i cavoul, au reusit sa gaseasca solutiile tehnice pentru a-l proteja. Destin. Ca mai toate lacasurile de cult din Basarabia, nici acesta nu a scapat, de-a lungul perioadei bolsevice, de pangarire. In 1946 a fost transformat in sala de sport, trecand apoi "de la un stapan la altul", pentru ca dupa 1990 sa devina depozit de materiale pentru Moldtelecom. "A fost destul de greu sa obtinem biserica, mai ales ca Republica Moldova nu are o legislatie adecvata privind retrocedarile. Stiu ca in 1990 s-a mai incercat o restaurare a ei, dar cu multe greseli, pentru ca nu se stia cum aratase initial. Noi am avut norocul sa obtinem din arhiva Diecezei catolice din Iasi trei fotografii de epoca. Ministerul Culturii a fost destul de cooperant, ingaduindu-ne sa primim inapoi biserica pe o perioada nelimitata." Revenirea la trecut. Restaurarea, desi pornita greu, inainteaza cu noroc. "Stim ca arhitectii erau din Sankt Petersburg, iar stilul constructiei se apropie foarte mult de un gotic curat, doar ca este foarte mica. O bijuterie! Incercam sa refacem toate elementele initiale, de la cele cateva stucaturi sau sculpturi in relief la ogive si elementele forjate ale ferestrelor si pana la mica roza in vitraliu", ne mai spune parintele, care tine sa ne atraga atentia ca, intrucat nu s-a putut scoate suficient material din vechea mina de piatra care i-a aprovizionat pe constructorii de acum un secol, s-a cautat foarte mult piatra care sa aiba si nuanta galbuie, si porozitatea celei initiale. Ne arata randurile de pietre paralelipipedice: "Le-am adus tocmai din Crimeea!".   Componenta sociala "Cand am venit in Basarabia, la Stauceni, in 1996, aveam in grija mai mult copii. Eram de 3 sau 4 ani aici si aveam o comunitate constituita din copii si din patru-cinci adulti de origine catolica - etnici polonezi si lituanieni. Copiii veneau insa tot mai multi si intr-o zi am decis sa construim o biserica. Si in momentul acela, n-o sa va vina sa credeti, biserica s-a umplut si cu adulti. A fost un fenomen extraordinar! Opera Domnului!", ne marturiseste parintele Klaus Kniffki despre credinciosii pe care ii pastoreste in parohia catolica din Stauceni, Basarabia. Apoi aici a fost construita si data in folosinta o cantina sociala. "Ne-am simtit obligati sa-i hranim pe acesti copii, ai caror parinti sunt de multe ori plecati la lucru in strainatate", ne-a mai spus. "Misiunea noastra a avut dintotdeauna si o componenta sociala."