MIZE SI CRIZE ROMANESTI
Hotarat lucru, politica devine un spectacol din ce in ce mai trist. Personaje politice cu priza mediatica extrema isi vand la pranz prietenii si apropiatii politici, impart noaptea patul cu adversarul partenerului de peste zi, iar dimineata urmatoare pun vesel de cafeaua conjugala. Mai mult, acesti jucatori pierduti in strategii de oportunitate permanente isi mai ridica si fustele, ca sa arate electoratului ca sunt virgini. Ce nu merge in politica romaneasca? Prea cruda experienta democratica de dupa a€™89, deriva doctrinelor,  inadecvarea intelectuala a jucatorilor, plictisul electoratelor dupa gargare politice indelung mediatizate?


Liderul de oportunitate. Sa vorbim astazi despre capul pestelui, care se impute primul. Cum ajung unii oameni lideri de partid? Ce ii face sa isi impinga vehiculele politice fie la putere, fie intr-o vesnica opozitie? Cine nu cunoaste viata intr-un partid nu are cum sa il dibuiasca prea repede. Liderul de oportunitate este specia cea mai cautata in politica romaneasca. Il recunosti dupa trei mari merite: este disponibil, este volubil, este frivol. Vorbeste cu toti, vorbeste despre tot, se baga in toate, are solutii la orice. Desi pleaca dintr-un grup inchis din partid, calitatile expuse il indeamna sa isi extinda curand influenta. Incheie intelegeri cu celelalte "bisericute" din partid - fara stirea grupului originar, desigur - , promite tot, fiindca totul e posibil, ii pune cu rabdare pe colegi in situatii de incompatibilitati reciproce, joaca toate cartile, tot el le imparte. Un lider de oportunitate controleaza cu mana forte sala congresului in ziua alegerii noului presedinte. El stie, de altfel, exact ca va castiga, dupa ce urzeala intereselor a fost pusa la punct, iar el intra in sala. Cine crede ca  momentul adevarului e momentul votului la congresul extraordinar e naiv. Cartile au fost jucate in culise, mai inainte. Liderul de oportunitate face pe miratul, afiseaza o mina feciorelnica si politicos surprinsa cand rezultatul e anuntat. Ajunge astfel la carma partidului din interes personal feroce si din interesul devorator de grup al membrilor influenti. Concluzia liderului dupa victorie: a reusit pentru ca a jucat singur, in timpul campaniei interne, navigand printre interesele tuturor.


Liderul de solitudine decizionala. Dupa ce dobandeste vehiculul politic - partidul - , influenta liderului de oportunitate se transforma in putere. Ceea ce creeaza intotdeauna perplexitati printre membrii loiali si sinceri, dupa ziua alegerilor, este schimbarea aproape totala in atitudine si comportament a liderului - sustinut, nu-i asa, de "tot" partidul sa iasa presedinte. Din omul disponibil, volubil si frivol, liderul de oportunitate se transforma vizibil - chiar cand soarbe prima picatura din cafeaua de sef de partid - intr-un individ indisponibil, lapidar, dur. Pe moment parca i-ai da dreptate: bietul om a primit o responsabilitate enorma, conduce un partid si trebuie sa fie drept, intransigent si eficient. Gata cu fasoanele. Dar sa nu ne amagim: in scurt timp, membrii vechi de partid vor constata ca noul voda a ramas acelasi din campania interna: interesat de propria persoana, cu atat mai putin de programul partidului, ori de soarta celor care l-au adus la conducere prin interese reciproce, liderul ia decizii de unul singur. In folosul lui. In primul rand. El va angaja curand resursele, actiunile si chiar programul partidului in actiuni care sa-i consolideze lui si numai lui pozitia. Daca este un talentat om de relatie - si in general este - va masca cu succes aceasta dorinta atavica si exclusivista de a ramane doar el stapan peste tot si toate in partidul lui.


Partidele romanesti pierd increderea electorilor din vina aproape exclusiva a liderilor lor. Mecanismele de a ajunge la putere intr-o formatiune politica romaneasca reprezinta un inventar concentrat de metode de persuasiune, oportunism, delatiuni, tradari si amicitii conjuncturale puse la dispozitia oricui lasa deoparte buna credinta, politetea, cavalerismul, cuvantul dat. O lume salbatica si amorala te intampina dupa sigla de partid. Liderul de partid romanesc este creatia acestui mecanism de tip forceps, care scoate in fata electoratului oameni trecuti prin reeducarea de partid. Rezultatul este nasterea liderului solitar, cu inclinatii paranoice, cu manii de tot soiul (se simte persecutat, folosit, manipulat, mintit), care mai devreme sau mai tarziu va deveni o primejdie chiar pentru sistemul care l-a creat. Si atunci, vine vremea ca liderul de partid - solitar, mult prea influent, aproape paranoic, persecutat, folosit, mintit - sa fie schimbat. Se cauta atunci persoana cea mai potrivita. Da, ati ghicit: liderul de oportunitate. Si povestea continua. De la paragraful intai al acestui editorial.