Pentru a evita o profunda criza de credibilitate, Biserica Ortodoxa ar trebui sa-si fereasca, prin alegere, viitorul Patriarh de orice suspiciune ca ar fi turnat la Securitate.

Trei sau patru dintre posibilii candidati la scaunul Patriarhal ar fi fost colaboratori ai Securitatii, potrivit lui Mircea Dinescu. Spre deosebire de mai vechea sa declaratie, facuta in nume propriu, despre solicitarea IPS Antonie Plamadeala de a fi ridicat la rangul de general, de aceasta data Dinescu a vorbit in calitate de membru al Colegiului CNSAS. Stirea in sine nu e o noutate. In ultima vreme, presa a ventilat citeva nume, pe surse, dar fara a aduce probe. In CNSAS exista un curent care incearca sa amine la calendele grecesti discutarea dosarelor inaltilor ierarhi ai Bisericii Ortodoxe. Iar asta pare a fi rezultatul unor presiuni care vin atit din partea BOR, cit si din directia unora dintre partidele parlamentare in rindurile carora se afla persoane care au avut relatii strinse cu Securitatea sau cartile de munca la aceasta institutie. Un alt motiv al acestor presiuni e ca se apropie alegerile si partidele vor sa obtina bunavointa electorala a Bisericii.

Deputatul PSD Ion Stan a cerut CNSAS sa stopeze cercetarile asupra trecutului inaltilor ierarhi ortodocsi, fiindca, dupa parerea sa, umblatul la dosare ar putea influenta alegerea Patriarhului. Bizara gindire: adica e ales urmatorul intii statator al Bisericii Ortodoxe, dupa care vedem noi ce a facut noul Patriarh. Iar daca descoperim ulterior ca a savirsit fapte necuvioase, ajutindu-se de ureche si de pix, il absolvim fiindca a devenit Patriarhul Romaniei? Sau provocam scandal si bagam astfel Biserica la inghesuiala?

Lucrurile sint insa si mai complicate dupa ce doi ilustri membri ai Colegiului Electoral Bisericesc, acad. Constantin Balaceanu-Stolnici si mitropolitul Banatului, Nicolae Corneanu, au fost stampilati de CNSAS ca facatori de politie politica. Ceea ce inseamna ca in calitate de informatori ai Securitatii au contribuit la nenorocirea celor pe care i-au turnat. Mai mult, si unul, si celalalt se pare ca au primit ca turnatori solde civile pe statele de plata ale Ministerului de Interne. Mitropolitul Banatului a recunoscut, in 1990, ca a fost informator. In urma acestei marturisiri, IPS Nicolae Corneanu a devenit un far al moralei postdecembriste. Dar spovedania laica a mitropolitului e anulata de incercarea sa de a poza intr-o victima a Securitatii, cind in realitate a fost un sprijinitor activ si platit al politiei politice comuniste. Un sfert de adevar poate fi mai monstruos decit o minciuna pe de-a-ntregul.

In ceea ce-l priveste pe seniorul liberal care a tacut pina cind a fost dat in vileag, nu cred ca mai merita sa staruim asupra sa. Simplul fapt ca acad. Balaceanu-Stolnici nu se retrage nici acum din rolul de persoana publica autoritara ma face sa cred ca Securitatea a avut fler atunci cind l-a recrutat. Aceste doua scandaloase probe de nesimtire morala din rindul celor care il vor alege pe viitorul Patriarh, la care se adauga dosarele de colaboratori cu Securitatea ale unora dintre candidati arunca intr-o jenanta si chiar periculoasa deriziune incercarile Bisericii Ortodoxe de a-si regla prezentul, ignorind trecutul inaltilor sai ierarhi de azi. Pastorii cultului majoritar, care se ocupa, adeseori agresiv, de curatenia morala a enoriasilor, par sa nu priceapa ca trebuie sa-si aplice aceleasi norme de igiena interioara pe care le recomanda laicilor.