Putin a readus guvernarea opaca

In pofida existentei (inca!) unor publicatii independente si a resturilor unei opozitii in Duma, modul de guvernare a Rusiei a redevenit aproape la fel de opac cum era pe vremea defunctei URSS.

Kremlinologii se afla din nou la mare cautare. Pentru a afla ce se petrece la Kremlin, ei trebuie sa decripteze semnalele descoperite de presa la ordinele puterii, cele din aparitiile la televiziunea de stat sau din declaratiile enigmatice ale eminentelor apropiate de presedinte. Cel mai mare semn de intrebare este legat de succesiunea lui Vladimir Putin.
Constitutia ii interzice participarea la un al treilea mandat in 2008. Va alege chiar el succesorul pe care vor trebui sa-l valideze rusii? Va profita de popularitate pentru a se mentine la putere prin intermediul unor institutii subtile? Pentru a putea raspunde acestor intrebari, Le Monde propune o incursiune in trecut.
In anii '70, ziaristii si cancelariile lumii se straduiau sa inteleaga mecanismul functionarii puterii sovietice, avand in vedere lipsa informatiilor. Analistii CIA se aflau si ei la treaba. Sub denumirea Caesar-Polo-Esau, CIA a deschis 147 de dosare totalizand 11.000 de pagini continand studii despre URSS, raporturile cu partidele surori si conflictul chino-sovietic. Din 1953 si "Complotul halatelor albe" - medicii acuzati ca au vrut sa il asasineze pe Stalin - pana in 1972, cu un documentar despre "Biroul politic si procesul sovietic de decizie". Acest ultim studiu incearca sa risipeasca acea aura de mister care planeaza in mod traditional asupra luarii deciziei la Kremlin. La varful piramidei puterii se afla Leonid Brejnev, ramas in memorie ca un batran ce incarna despotismul, lumea uitand ca avusese 57 de ani cand i-a urmat lui Nikita Hrusciov in 1964, cand trecea drept un lider dinamic, amator de masini frumoase si de sticle de bautura.
In masinaria sovietica, secretarul general al partidului, cel ce prezida de facto biroul politic (BP) fara a fi formal presedinte, este punctul central al procesului luarii deciziilor. El pregatea reuniunile, primea cererile colegilor, punea in circulatie propunerile de decizie, facea sinteza discutiilor si exprima consensul. Voturile erau rare pentru ca nu dadea deloc bine sa fii in minoritate, era mult mai confortabil sa te raliezi pozitiei dominante. Doar membrii cei mai importanti indrazneau sa ia cuvantul, ceilalti se dadeau dupa cum batea vantul.
In politica externa situatia era putin diferita in masura in care membrii BP nu aveau "clientela" de sustinut, chiar daca unii erau mai mult sau mai putin specializati in relatiile cu unele state. Trei grupuri influentau luarea deciziilor: expertii, militarii si ministerul de externe. Mediile economice reprezentate la acea vreme de seful guvernului, Alexei Kosaghin, erau mult mai sensibile la avantajele economice ale destinderii numai ca nu aveau ultimul cuvant.
Dupa primii ani haotici ai presedintiei lui Boris Eltin, puterea rusa sub Vladimir Putin are tendinta de revenire la modul de functionare birocratica. Camarila apropiata presedintelui formeaza un soi de birou politic unde rivalitatile si ambitiile personale, certurile si infruntarea competentelor nu lipsesc.

---

Despre autor: