Banii risipiti acum de la buget sunt efectiv un furt de la generatiile urmatoare.

Subventiile de astazi stau la baza miscarilor sociale din viitor? Raspunsul poate fi si nu. Atunci cand subventiile se materializeaza in investitii sau in capitalizare.


Din pacate, in cele mai multe cazuri, subventiile nu genereaza dezvoltare, ci intretin consumul. Nu ramane decat sa vina scadentele pentru nivelul de trai umflat artificial si apar si grevele si protestele.


Totusi, ce e rau in a creste bunastarea cu ajutoare de la buget? Iata ce: subventiile maresc deficitul. Urmeaza, invariabil, cresterea taxelor si impozitelor, apoi statul se pomeneste ca a scazut colectarea, apeleaza la credite, iar cand dobanzile si scadentele se acumuleaza, nu mai raman bani pentru continuarea subventiilor. Si atunci incep miscarile sociale, grevele, protestele, fiindca e usor sa dai cuiva un "drept", dar e greu sa i-l iei inapoi. Iar istoria a demonstrat cat de repede se obisnuiesc oamenii cu subventiile, cat de firesc li se pare, dupa putina vreme, sa primeasca ajutorul ca pe ceva care li se cuvine. E foarte simplu sa sporesti cheltuielile bugetare, vor fi destui care vor bani, numai ca atunci cand incepi sa retragi alocatiile, oamenii considera ca li se ia un drept castigat si le sunt deturnate asteptarile. Unul isi planuia sa-si schimbe masina, altul sa-si construiasca o casa, ceea ce, brusc, nu se va mai intampla.


Exemplul perfect sunt statele vechii Uniuni Europene, care au subventionat decenii la rand agricultura, sporind astfel bunastarea generala cu ajutorul alimentelor ieftine. Acum, in plin razboi economic cu americanii, vest-europenii isi dau seama ca subventiile enorme pentru fermieri anuleaza potentialul de dezvoltare generat de ramurile economice care reusesc sa fie performante pe cont propriu, fara sprijin.


Ce legatura are asta cu noi? Greseala fundamentala care apropie Romania de bogatii din UE, intr-un fel care a fost prea putin luat in considerare pana acum, este ca s-au corelat cheltuielile cu necesitatile si nu cu posibilitatile de finantare. Dar nuantele erorii difera. Intr-o tara bogata, pericolul subventiilor consta doar in incetinirea dezvoltarii. In saracia noastra, subventiile au efect de recul - prelungesc necazurile si la generatiile viitoare.


Intr-o tara ca Romania, imprumuturile nu greveaza potentialul viitorului in scopul nobil al dezvoltarii, ci pentru corectarea erorilor trecutului: mascarea somajului, pensionarile anticipate, munca in zadar. Oare oamenii n-ar fi ajuns la nivelul de trai actual si prin mijloace naturale, fara subventii si alte ajutoare?


Cu siguranta ca da, chiar daca ar fi durat mai mult. Intrebarea este cum ar mai fi ajuns la putere cei care promit bunastarea peste noapte?!


Originea asemanarii dintre Romania si batranele doamne comunitare este asadar politicianismul. Interesul personal, de grup sau de partid se reflecta in economie prin redistribuire. Paradoxal, Romania e la fel ca Franta, fiindca ne leaga aceeasi problema: incetineala reformei.  Diferenta este numai ca ei au destula bogatie in camara, pe cand noi, saraci si disperati, "deturnam" bani de la generatiile viitoare.