O alta avere a Bisericii: tezaurul documentar

Recent, un cotidian cu profil economic scria despre averea Bisericii Ortodoxe Romane care ar depasi 3 miliarde de euro. Probabil astfel de preocupari jurnalistice au fost stimulate si de discutiile intense din ultima vreme privitoare la mostenirea patriarhului Teoctist in timpul carora s-au vehiculat si tot felul de bilanturi.

Nu s-a insistat in dezbaterea publica actuala asupra unei alte comori a Bisericii: Arhiva Sfantului Sinod, depozitata la manastirea Antim din Bucuresti. Din pacate, acest tezaur nu a putut fi valorificat in plan istoriografic. Cerbicia cu care a fost „aparat" acest fond arhivistic de curiozitatea fireasca a istoricilor este demna de o cauza mai buna: rand pe rand, universitari si cercetatori din Institutele Academiei, preocupati de scrierea istoriei recente a Bisericii, s-au lovit de refuzul responsabililor acestei arhive de a le permite studierea documentelor relevante pentru tema lor.

Pretextele subrede au fost mereu la indemana: este vorba de un alt gen de arhiva, fondurile arhivistice sunt neoranduite (si asa au ramas timp de mai bine de 17 ani...), in plus, Biserica Ortodoxa este autonoma (si poate sa refuze sa fie transparenta) - cam asa au sunat raspunsurile Administratiei Patriarhale la solicitarile istoricilor temerari (astfel, Antimul, altadata - in vremea Rugului Aprins - spatiu al dialogului dintre intelectuali si clerul monahal, a devenit un simbol al lipsei de comunicare dintre prelati si o parte a societatii).

S-ar putea scrie carti voluminoase si despre modalitatile prin care o parte a establishmentului academic a incercat sa blocheze preocuparile existente la nivelul cercetatorilor din Institutele Academiei pentru studiul trecutului recent al Bisericii.

Motivatia reticentei pentru cercetarea unei astfel de teme a fost de-a dreptul halucinanta: lucrurile se stiu in mare parte, au fost investigate... Or, desfasurarile din ultimii ani au aratat tocmai ca Biserica nu si-a pregatit din timp un corp de cercetatori care sa scrie imediat dupa 1990 o istorie fara aseptizari a perioadei comuniste. A fost nevoie de provocarea lansata de Comisia Tismaneanu prin subcapitolul despre relatia cultelor religioase cu regimul comunist, din Raportul Final, pentru ca ierarhia sa ia in calcul formarea unei Comisii concurente care sa investigheze trecutul recent al Bisericii Ortodoxe. Insa nu stim nici cata libertate de miscare in arhivele ecleziastice vor avea componentii Comisiei patriarhale, nici daca documentele pe care le vor avea la indemana vor putea fi cercetate (simultan sau macar ulterior) si de colegii lor de breasla.

Se cuvine sa precizam ca nu doar arhiereii BOR au fost ostili/reticenti cu cercetatorii laici care au batut la portile arhivelor ecleziastice: nici Biserica Romano-catolica, nici alte culte nu i-a primit cu bucurie.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe