Mistica numarului

Orice obsesie devine superstitie si orice superstitie provoaca apostazia, desfiintind pina la urma obiectul obsesiei. Sa ma explic: un om care se misca inlauntrul unei discipline umaniste creste in spiritul unui cult al calitatii. El este invatat sa creada ca, in materie de spirit, calitatea trece inaintea cantitatii, ba ca cel mai adesea cantitatea poate dauna calitatii.

De aceea, tot ce e sanatos si bun are virtutea calitatii, in vreme ce detaliul grobian si meschin al opticii cantitative e semn de decadere. In fond, instinctul calitatii e semn de rafinament, iar nesocotirea cantitatii e semn de distinctie. De aici reiese ca un om cu staif cultural nu se coboara pina acolo incit sa tina seama de niste amanunte cantitative precum cifrele, numerele sau graficele.

De aceea, imi este jena sa marturisesc cum, dupa ce am crescut in acest tipar, am realizat brusc ca lumea in care ma miscam era stapinita de celalalt tipar: cel al numerelor. Tiparul acesta era atit de prezent incit traiam zilnic cu obsesia numarului.

Nu era insa vorba de faptul ca eram obsedat de numere, suferind de o manie ahtiata de cuantificator zilnic, ci de altceva mult mai grav: reperele fundamentale ale bunei mele dispozitii erau niste numere. Nu valori, nu idealuri, nu oameni, ci numere. Obsesia numerelor mergea asa de departe ca relatia mea cu mine insumi ajunsese sa fie masurata prin numere. Parca purtam ochelari numerici care transforma orice realitate pe care o atingeam intr-un sir de cifre.

Optica aceasta facea ca mincarea sa fie redusa la un numar de calorii, aspectul fizic sa fie legat de cite kilograme arata cintarul, inima mea sa depinda de cit de mare e tensiunea, iar tonusul meu sa atirne de pragul la care ajunsese colesterolul si glicemia.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe