Marturii din iadul de la Tiraspol

Membrii Grupului Ilascu - Andrei Ivantoc, Alexandru Lesco si Tudor Popa - au descris, luni, la Bruxelles, supliciul indurat in temnitele transnistrene, in cadrul dezbaterii "Drepturile omului in conflictele inghetate (exemplul Transnistriei)", gazduita de subcomisia pentru Drepturile Omului a Legislativului comunitar, la initiativa europarlamentarului roman, Roberta Anastase. Vizita celor trei in Capitala belgiana a continuat, ieri, cu intrevederi cu responsabilii pentru Republica Moldova si spatiul Marii Negre din cadrul Comisiei Europene si NATO.
Reuniunea de luni a subcomisiei pentru Drepturile Omului din cadrul Parlamentului European, in care au fost discutate problemele foarte grave din Transnistria in prezenta celor trei fosti prizonieri politici Alexandru Lesco, Andrei Ivantoc si Tudor Popa a reprezentat un moment cu totul exceptional. Trei sunt motivele. Primul l-a reprezentat aparitia marturiei umane directe, plina de o teribila tensiune si emotie, cea a adevarului suferintei povestite fara artificii retorice, de oamenii veniti sa marturiseasca asupra unei realitati pe care cei din sala nu o puteau cunoaste decat din documente sau rapoarte. Andrei Ivantoc a fost cel care a derulat, cu amanunte cumplite, povestea unei tragedii personale pe care o intrerupea din cand in cand cu un oftat care nu stiu daca a trecut prin filtrul traducatorilor. Cand povestea devenea prea groaznica, cand amintirile il copleseau, se oprea si soptea doar atat, cu glasul innecat de lacrimi: "Of, Doamne!"... Povestea, alaturi de colegii sai de temnita, despre torturi, despre spaima, despre comportamente inumane si degradante, despre terorea continua asupra lor si familiilor lor, totul "pentru ca am vrut sa fim ceea ce suntem, romani, sa avem dreptul sa ne vorbim limba si sa stim ca, la scoala, si copii nostri vor avea acest drept". A fost o pledoarie in cel mai frumos sens al cuvantului pentru ceea ce multi dintre noi am pierdut sau uitat, valoarea dragostei de neamul romanesc.
Relatari condensate, din ratiuni de timp
Al doilea motiv de unicitate: s-au aratat limitele reale ale puterii intelegere si de actiune a forurilor europene in raport cu ce se petrece in Transnistra. Presedinta de sedinta, Helene Flautre, a fost primul zid de politete rece si formala care a incercat si a reusit sa-i expedieze pe cei trei cat a putut de rapid, cerandu-le lor, invitati special sa depuna marturie, sa scurteze la maximum relatarile, sa vorbeasca cat se poate de repede si succint, sub trei minute, presata fiind de depasirea timpului alocat sedintei unde subiectele lungi au fost Iordania sau Azerbaidjanul... Cei doi europarlamentari romani care au luat cuvantul (Roberta Anastase, initiatoarea evenimentului, si Ioan Mircea Pascu) au pus foarte corect problema, adica intreband ce face concret si ce masuri intentioneaza sa ia atat Parlamentul European cat si Comisia pentru a stopa incalcarile permanente ale drepturilor omului in Transnistria si sfidarea continua a tuturor rezolutiilor europene in domeniu, practicata cu mare succes de ani de zile de Igor Smirnov. Caci, spunea Pascu, "ce-ati auzit de la oamenii acestia nu se intampla undeva intr-o tara cu care UE este obligata sa aiba relatii din cauza globalizarii, ci intr-una situata in inima Europei". Foarte adevarat, adauga si Vytautas Landsbergis, fostul presedinte lituanian, acum europarlamentar, "caci conflictele inghetate au un reflex si in mintile inghetate ale politicienilor europeni".
Izbucnirea lui Ivantoc
Reprezentata Comisiei Europeane (sefa unitatii care, printre altele, se ocupa si de Moldova) a dat un raspuns absolut antologic, combinand prudenta maxima cu dorinta de a da exemple cat se poate de convingatoare pentru birocratii europeni. A fost evident ca precautia impusa de relatia speciala de dependenta energetica a UE fata de Rusia face ca problema Transnistriei sa fie trecuta la capitolul "subiecte foarte delicate", unde succesele reale sunt extrem de putin relevante.
Chiar daca marturiile romanilor proaspat iesiti din inchisorile transnistrene demonstrasera cu totul altceva, pozitia Comisiei Europene a fost ca, incet, lucrurile par sa evolueze in bine in Transnistra. Un exemplu pe care il considera relevant este, spre exemplu, impunerea obligatiei ca Igor Smirnov, atunci cand calatoreste spre Ucraina, sa nu mai beneficieze de statutul de VIP, ci st stea la coada la vize ca toata lumea. Moment in care Ivantoc a izbucnit: "dar dumneavoastra ati fost vreodata acolo? Stiti cum pleaca folosind aeroportul militar din Tiraspol, ca acolo e VIP si nu-l controleaza nimeni?". Raspunsul doamnei in cauza este cel al nehotararii diplomatice a birocratiei de la Bruxelles: "Stiti, unii spun una, altii spun alta... dar, in orice caz, ma simt foarte emotionata sa va vad aici! E un lucru foarte placut pentru noi toti!".
Continuand apoi cu anuntul ca, la Comisie, se pregateste un proiect pentru implantarea drepturilor omului pe care Moldova ar urma sa-l aplice si in Transnistria....N-a sunat nici macar ca un banc prost!
Interes redus
Al treilea element de unicitate reflecta, trist, neputinta noastra nationala de a ne coaliza in jurul vreunei idei, oricat ar fi ea de generoasa. M-as fi asteptat ca toti europarlamentarii nostri sa simta nevoia sa fie acolo. N-au fost decat trei-patru. Pe ei nu-i intereseaza decat diurna de la PE si ramanerea pe liste pentru alegerile din noiembrie, sa mai poata trage de o sinecura inca un an si jumatate. In fine, daca presupunem ca mai avem o diplomatie functionala, ma intreb de ce diplomatii romani nu au fost in sala... chiar nu-i interesaza sau le este atat de indiferenta problema romanilor din Transnistria? Sau a fost o dispozitie de non-participare transmisa de cei de la Externe pentru a marca "momentul delicat" pe care-l traverseaza relatiile noastre cu Republica Moldova?
Si, ca un element deloc neglijabil, as dori sa mai remarc si calitatea documentului care fost realizat de Civic Media si inmanat tuturor europarlamentarilor si participantilor la dezbateri. Este pentru prima data cand vad un material de sinteza pe Transnistria facut profesionist, limpede si complet. Din pacate, el nu a venit niciodata din partea Externelor noastre. Bine ca macar acum, ca reactie a societatii civile la impotenta conceptuala si nu numai a celor care joaca abulic interesele de politica externa ale Romaniei.

---

Despre autor: