Debutul regizoral al Cristinei Ionescu, „Dupa ea", nu arata ca un film romanesc. Nu se atinge de tema tranzitiei si se bizuie pe personaje. Si tot degeaba.

Dragos Bucur si Valentina Pelinel
isi vor dezamagi fanii Locuitorii Capitalei vor putea viziona aceasta premiera autohtona in CinemaPRO, Hollywood Multiplex si in Plaza Movieplex, din 31 august. Filmul este produs de Temple Film si de MediaPro Pictures si reprezinta reunirea a mai multor debuturi: nu doar al regizoarei Cristina Ionescu, ci si a trei interprete: Dana Nalbaru (muzica si televiziune), Valentina Pelinel (modelling) si Anca Florea (actorie). Sinopsisul lungmetrajului, al carui scenariu e semnat de Lia Bugnar, plaseaza actiunea in plina contemporaneitate. Personajul principal este Stefan, un barbat cu o viata de familie fericita si cu una profesionala la fel de roz: tocmai a fost promovat in cadrul agentiei de publicitate in care lucreaza. Atmosfera idilica e insa fracturata de atractia de moment resimtita de Stefan pentru o femeie intrevazuta intr-o cabina telefonica ce se transforma treptat intr-o obsesie de care nu se mai poate dezbara, pe fondul incercarilor de a o regasi, care, la rindul lor, genereaza alte intersectari de destin neasteptate. Regizoarea Cristina Ionescu a declarat, intr-un interviu acordat Cinemagia, ca filmul „are un subiect actual si aduce in lumina o lume mai putin speculata pina acum in filmul romanesc, si anume pe cea a agentiilor de publicitate".

Insa tocmai din nevoia de a lasa in urma sordidul comunist si postcomunist, critica sociala si compasiunea spectatorului pentru situatia materiala a protagonistilor, filmul este cu totul si cu totul artificial. Decorurile si luminatia si, nu in ultimul rind, jocul actorilor par rupte dintr-o reclama. Filmul mai pacatuieste si printr-un acces de literalitate. De exemplu, in momentul in care personajul principal intra in agentia in care lucreaza, primul lucru pe care il vede spectatorul este un poster pe care scrie „Publicitate". Mai mult, iti sare in ochi faptul ca documentatia despre asa-zisa lume a advertisingului este facuta complet netemeinic. Orice publicitar iti poate spune ca, oricite dosare ai incurca, ia mai mult de citeva ore pentru ca media planul unei campanii sa se metamorfozeze in out-dooruri si printuri.

Oricit de ironic ar suna, personajele par sa fi citit scenariul inainte, pentru ca reactioneaza la anumite situatii pe baza unor informatii pe care n-ar trebui sau n-ar avea de unde sa le cunoasca. La capitolul „interpretare", un singur rol merita toti banii platiti pe bilet: acela jucat de Victor Rebengiuc, care isi incarca personajul cu un cabotinism de zile mari.