Gura prostului adevar graieste.

Gigi Becali are dreptate cind se proclama „dresor de oameni". Nu mai are nici un rost sa ne ascundem dupa deget. Mai bine sa recunoastem ca am renuntat la „omenitate", cum ar zice Heidegger, si ca ne-am asumat statutul de animale gata sa sara prin cercuri de foc, sa faca sluj si, la nevoie, sa tina in gura capul stapinului fara a cuteza macar sa se gindeasca la inclestatul falcilor. In fapt, relatia dresor–fiara pe asta se si bazeaza: pe lipsa de imaginatie a fiarei.

„Dresor de oameni" – din cite stiu, nimeni, pina acum, n-a reusit sa formuleze atit de brutal acest adevar. „Dresor de oameni" – nu simtiti cumva un fior rece pe sira spinarii? Nu va tremura cumva mina cind va barbieriti la oglinda? Nu va bate, asa, un gind, nu intoarceti capul, uitindu-va, prin baie, dupa dresor? Daca nu o faceti, inseamna ca ati fost deja bine dresati. Felicitari! Ati trecut testul. „Dresor de oameni" – repli-ca a aparut in contextul scandalului dintre Hagi si Becali. Marturisesc spasit: nu ma pricep la fotbal, iar despre toata industria croita dimprejur n-am cea mai buna parere. Nu m-am mirat, asadar, cind Hagi a bagat capul intre umeri, inghitind toate insultele de parca ar fi fost ciocolata. Vorba ceea: de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere. Ceea ce m-a surprins insa a fost reactia mass-media. S-a vorbit si s-a scris ad nauseam despre reactia lui Hagi. Nimeni insa n-a suflat vreo vorbulita despre un alt om dresat de catre Gigi: Dan Pavel. „Intelectualul", „political scientist-ul" Dan Pavel, „atletul moralitatii si al crestinatatii" a fost, din motive care-mi scapa, crutat.

Nu se cadea, probabil, sa facem comparatia, altminteri strigatoare la cer. Corb la corb nu-i scoate ochii. In cel mai rau caz, se dreseaza reciproc. Tocmai de aceea, tacerea din jurul cazului Dan Pavel imi pare de rau augur. In conditiile in care se vorbeste despre „intelectualii lui Basescu", a viri sub pres prestatia lui Pavel (sau pe cea a lui Adrian Severin, H2O, daca tot veni vorba) imi pare o sfiiciune prost plasata. Daca ceva trebuie discutat in gura mare, in piata, apoi acel ceva este raportul intelectualului cu sfera politicii.

Oamenii pot fi dresati – e drept. Cu bani, cu frica, cu functii. Dar „acest tren – martor mi-e Zenon batrinul - nu ma va ajunge niciodata, pentru ca eu mereu voi avea un avans fata de lucrurile care nu gindesc. Sau chiar daca, brutal, va trece peste mine, intotdeauna se va gasi un om care sa mearga in fata lui, plin de ginduri si cu miinile la spate".

Alin Fumurescu preda stiinte politice la Universitatea din Bloomington, Indiana.