Dezbaterilor privind predarea religiei in scoli le lipseste insusi fundamentul. Ce vrem sa scoatem: niste copii credinciosi sau niste copii educati?

Modul in care se negociaza acum predarea religiei in scoli arata ca acestei dezbateri ii lipseste raspunsul la o intrebare care nici n-a fost pusa: ce rezultat vrem sa obtinem? Sa crestem niste copii credinciosi, fiecare in religia lui, sau sa crestem niste copii educati? Chestiunea nu a fost deloc problematizata atunci cind s-a reintrodus religia in scoli, la inceputul anilor 90. Lobby-ul clericilor a avut cistig de cauza in fata incompetentei autoritatilor si, pe cale cumva naturala, toata lumea a inteles ca predarea religiei trebuie sa fie pur si simplu predarea dogmei. Fiecare religie si-a luat propriii enoriasi cu ghiozdan si a prelungit, in scoala, ceea ce incepusera - sau ar fi trebuit - sa faca, in particular, familia si biserica. Generatii intregi au invatat religia intr-o atmosfera de autism total si nu stiu nici macar ca, ascultind de acelasi Dumnezeu care li l-a promis pe Mesia, evreii inca asteapta, crestinii l-au gasit pe Iisus, iar musulmanii pe Mahomed. Iar punerea in opera a ideii a compromis-o si mai mult. Nu de putine ori, religia e predata de niste coane preotese cu meserii incerte si cu pile la inspectorat, care nu fac decit sa reproduca la clasa ce afla de cu seara de la parintele. Iar copiii trebuie sa le creada pe cuvint.

Derogarile operate de minister la noul proiect de lege a educatiei tradeaza continuarea acestui mod de abordare. Aceeasi minutioasa segregare confesionala, fiecare sta cu ai sai, iar ateii stau separat, cu dispensa de la minister, ca asa a zis Curtea Constitutionala. Vor rezulta noi generatii incapabile sa inteleaga marile religii ale lumii, ce le deosebeste si, mai ales, ce le uneste. Generatii pentru care evreii ramin in continuare niste jidani, musulmanii sint doar niste talentati teroristi, budistii sint niste chestii exotice care stiu karate, iar crestinii Dumnezeu mai stie ce sint.

Pledez asadar pentru o materie care sa fie majoritar de cultura generala, iar dogma, credinta adica, sa fie doar o fateta, si nu intregul. Insa o fateta in care coana preoteasa sa raspunda convingator cind vreun pusti de-a unspea o intreaba de ce nu e bine sa faca sex in Postul Pastelui, iar in urma raspunsului, puslamaua chiar sa se abtina, din proprie convingere, pina in Saptamina Mare. Insa pentru asta e nevoie de har, nu de pile la inspectorat.