Seherezada nu il mai incinta pe noul Harun al-Rasid. Puternicii zilei nu mai asculta povestirile cumpatate din „1001 de nopti", ci scenariile indraznete ale consultantilor electorali. Iar daca acestia vin de pe malurile Tamisei sau ale Potomacului, succesul este asigurat.

In locul saradelor invechite ale frumoasei printese - caci politica nu se mai vrea inteleapta, ci eficienta - sint preferate montarile politice grandioase. Ele trebuie sa sugereze forta, maiestatea si dibacia liderilor politici. Dintr-o astfel de viziune s-a nascut si scenariul „motiunii de cenzura" care este „declinat" in cit mai multe cazuri posibile.

Una dintre versiunile cu succes la presa ale acestui scenariu este multiplicarea continua a posibililor prim-ministri. Desi motiunea e inca un proiect, iar votul in favoarea sa ramine marea necunoscuta, numele viitorilor prim-ministri par a nu se mai sfirsi. Fie ca sint de la PSD (Mircea Geoana, dar si Cristian Diaconescu sau Ioan Rus), de la PD (Vasile Blaga), in continuare de la PNL (Calin Popescu Tariceanu in fruntea unei coalitii majoritare in Parlament) sau fara de partid (Monica Macovei sau Daniel Morar), numele si scenariile adiacente acopera aproape toate variantele posibile. In spatele acestora ramine insa spectrul alegerilor anticipate.

Pentru PD si Traian Basescu, dislocarea PNL de la guvernare este o prioritate, iar motiunea de cenzura este o buna ocazie atit pentru schimbarea Guvernului, cit si pentru declansarea alegerilor anticipate. Caci, dupa adoptarea motiunii, Traian Basescu devine stapinul jocului. Si nu va irosi aceasta sansa pentru a fructifica pozitia pe care se afla dupa referendumul din 19 mai. Dar este PSD pregatit pentru a face fata situatiei? Dispune de mecanisme de reactie care sa ii permita sa fructifice starea de criza? Sau scenariile motiunii nu sint decit o etapa in negocierea unor noi avantaje? Raspunsurile vor veni destul de repede, in trei-patru saptamini, insa PSD nu isi mai poate permite sa se joace de-a politica fara sa suporte consecintele.

In contextul dat, anticiparea alegerilor parlamentare pare sa fie unul dintre principalele subiecte de negociere, iar asocierea acestora cu alegerile europene, dar mai ales cu cele locale, ar putea deveni colacul de salvare pentru partidele aflate in picaj.

Or, anticiparea alegerilor face ca scenariul alternativ al adoptarii scrutinului uninominal sa fie abandonat. Caci, fie ca vor avea loc in 2007, fie in iunie 2008, alegerile anticipate nu s-ar putea desfasura decit in cadrul legislativ actual. Blocarea definitiva a reformei electorale are insa de intimpinat un impediment: referendumul prezidential. Desfasurarea acestuia la 25 noiembrie nu ar avantaja partidele blocului antiprezidential. Acestea isi fac calculele pornind de la ipoteza unei participari scazute la vot (intre 30 si 40%). Referendumul poate creste prezenta la urne, ceea ce avantajeaza mai ales PD. Pentru a anihila acest scenariu, adversarii PD si ai presedintelui trebuie sa ramina la guvernare si sa impiedice referendumul. De aceea, nici motiunea, nici reforma electorala nu par a avea sanse. Dar, cum soarele diminetii rasarea, povestitoarea se opri...