Catalin C., un tanar de 27 de ani, a stat doua luni la Terapie Intensiva dupa un accident auto. Masina de ultima generatie, proaspata achizitie pe care o testa cand a izbit un parapet, la peste 150 de km/h, l-a protejat impecabil. De-abia daca se vedea o vanataie pe corpul tanarului. Diagnosticul este insa necrutator: moarte cerebrala. Din cauza impactului cu cutia craniana, din timpul accidentului, creierul tanarului s-a “deconectat” si a ramas intr-o stare vegetativa. Abia dupa doua luni de spitalizare el a putut incepe sa respire fara ajutorul aparatelor. A fost luat acasa de familie si astazi, la doi ani de la accident, “traieste” ca o leguma, incapabil sa miste macar un deget sau sa comunice cu cei din jur.

Mai mult de o treime din pacientii care sufera traumatisme cranio-cerebrale au soarta lui Catalin si raman cu sechele pe viata. Cativa norocosi, doi sau trei dintr-o suta, isi revin si pot duce o activitate normala. Peste 60% din pacientii fara zgarieturi, dar cu creierii zdrobiti de oasele craniului mor dupa cateva zile, luni sau chiar ani de inactivitate cerebrala. In ultimii ani, in camera de garda a spitalelor apar din ce in ce mai multe astfel de cazuri. Iar in ultimii doi ani, motocilistii si scuteristii sunt cei mai multi pacienti “vegetativi”. “In 2003, de exemplu, n-am avut nici un motociclist internat cu traumatism cranio-cerebral. Anul trecut, din peste 250 de cazuri, aproape jumatate au fost motocilisti. Iar anul acesta apare la camera de garda aproape cate un motociclist sau scuterist in fiecare zi si cazurile sunt din ce in ce mai dese”, spune Elena Copaciu, medicul sef al clinicii de Terapie Intensiva de la Spitalul Universitar Bucuresti. Practic motociclistii accidentata dubleaza numarul pacientilor care intra in moarte cerebrala. Timpul de reactie al medicilor este decisiv pentru sansele de supravietuire si refacere ale accidentatilor.