Din cauza tradatorilor, in toate statiile de pe linia lui 14, progresia geometrica se lupta cu regresia aritmetica. Normal ar fi ca sutele de calatori care asteapta un tramvai pe linia lui 14 sa fie solidari. Uneori simt si eu nevoia s-o sterg iute printre masini, spre troleibuz, dar, daca am decis sa fiu de partea celor multi, atunci raman cu cei multi.
E arsita, nici un asteptator nu mai are privirea aceea inteligenta, pe care oricare om o arunca spre ceilalti cand ajunge in statia de tramvai. Toti avem privirile rele si blegi de dinainte de a89. Totusi, nu ne-am pierdut speranta. Existand linii, statii, vatmani si vagoane inseamna ca odata si odata, tramvaiul 14 o sa vina. Personal, sunt ajutat de firea mea pozitiva sa descopar si partea buna a lucrurilor. Intr-o statie de pe linia lui 14, in care cateva zeci de asteptatori isi aduc aminte ce le-a spus tovarasa in clasa a VI-a, la ora de educatie patriotica si nationala, ca asteptarea e intotdeauna rasplatita, rasplata e prostul care, vazand cata lume s-a strans in statie, alearga cu limba scoasa crezand ca vine tramvaiul.
Prostul se asaza gafaind langa mine si ma intreaba: "Cum e, bre, vine sau nu vine?". E genul de intrebare care contine si raspunsul. Pe linia lui 14, indiferent cine-i presedintele Romaniei, de brambureala anotimpului, de cursul leului si de situatia din Irak, tramvaiul vine sau nu vine. Ce-i insa interesant, in cazul meu, e ca pe jos as fi ajuns de mult la capatul liniei. Asteptarea insa are niste mecanisme psihologice atat de ale dracului, incat te pune la ambitie. Cand ai asteptat ca boul o ora, ce mai conteaza inca doua minute sau zece. Sau chiar inca o ora. Pentru mine, supararea celor saizeci, saptezeci de oameni ai muncii, care asteapta cu flacara inteligentei de mult disparuta din priviri tramvaiul 14, e mai putin semnificativa, daca ne raportam la toata istoria patriei, decat increderea in destin a individului care asteapta tramvaiul linistit, fara patima, de azi-dimineata.
Omul care mi-a facut de la inceput o impresie buna m-a sfatuit sa nu ma iau dupa unul si dupa altul, fiindca pana la urma tramvaiul 14 o sa vina. Vezi, mata - mi-a zis el si cu asta m-a convins sa mai astept - odata am asteptat tramvaiul 14 o saptamana, iar dupa ce mi-am zis, gata, o iau pe jos!, si am apucat sa ma departez de statie, ma crezi sau nu ma crezi, a venit si tramvaiul. Noi, romanii, trebuie sa invatam sa asteptam. Suntem prea grabiti, vrem totul dintr-o data.
Despre autor:
Sursa: Jurnalul National
Te-ar putea interesa si:
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.
-
Analiză Clean Recycle: numărul deșeurilor de ambalaje, în creștere de sărbători
Sursa: green.start-up.ro
-
Femeia care rescrie felul în care copiii învață să vorbească
Sursa: start-up.ro
-
Răzvan Ghenu, Arggo: Ne confruntăm cu din ce în ce mai multe atacuri cibernetice
Sursa: retail.ro
-
Care este ziua ta norocoasă în funcție de zodie în săptămâna 29 aprilie - 5 mai
Sursa: garbo.ro
-
UniCredit va oferi carduri adaptate pentru nevăzători
Sursa: futurebanking.ro
-
Oracolul Îngerilor: Ce mesaj are Îngerul Păzitor pentru 26 aprilie 2024?
Sursa: kudika.ro
-
Ce măsuri au luat cele mai importante zone turistice din Italia pentru a...
Sursa: wall-street.ro