Ingerii (elohim) apar din scrierile vechi testamentare ca fiinte spirituale recunoscute de semiti ca binevoitoare. Folosirea pentru numele lui Dumnezeu a lui el (elohim) de catre triburile nordice ale lui Israel, in locul termenului Iehova, pe care i
Ingerii (elohim) apar din scrierile vechi testamentare ca fiinte spirituale recunoscute de semiti ca binevoitoare. Folosirea pentru numele lui Dumnezeu a lui el (elohim) de catre triburile nordice ale lui Israel, in locul termenului Iehova, pe care il intalnim in scrierile sudice, indica faptul ca divinitatea in Israel era privita ca elohim, Domnul ostirilor ceresti. Dar nu este nicio diferenta majora de conceptie asupra existentei ingerilor intre scrierile nordice si cele sudice, desi prezenta lor este mai frecventa in cartile nordice. Astfel, in Facere 22:11 un inger a oprit mana lui Avraam, Iacov vede pe ingerii Domnului (elohim) urcand si coborand pe scara unind cerul de pamant (Facere 28:12), un inger i se arata aceluiasi Iacov in Aram (Facere 31:11), desi ingerul aici pare a se identifica cu Dumnezeu Insusi (Facere 31:15). Aceasta identitate se presupune si in povestea lui Agar (Facere 21:8-11). Ingerul lui Dumnezeu mergand in fata poporului lui Israel in pustie este echivalentul stalpului de nor care apare in textele sudice (Iesire 14:19; 23:20). Ingerul lui Iehova care o gaseste pe Agar in desert este privit de aceasta ca Yehova (Facere 16:13). In episodul tufisului care arde fara a se mistui, identificarea este completa (Iesire 3:2). Pe de alta parte, ingerul lui Yehova care ii apare lui Balaam este clar un mesager al lui Dumnezeu (Numeri 22:20-38), si nici ingerul care ii conduce pe israeliteni prin pustie nu este identificat cu Yehova. Se pare deci, ca originea doctrinei despre ingeri trebuie presupusa in acei elohim, spirite binevoitoare ale semitilor. Fabulosul episod privind acei nephilim sau uriasi din Facere 6:4 reprezinta dupa majoritatea cercetatorilor incorporarea unui foarte vechi motiv folcloric intr-o relatare ulterioara, si este foarte probabil ca acest stravechi mit sa fi prezentat mult mai in amanunt motivul acestor demi-zei. Se poate ca tocmai pe acest motiv sa se bazeze referirile ulterioare mult mai amanuntite la caderea ingerilor (cum ar fi apocrifele). Odata cu dezvoltarea cultului lui Yehova ca unic Dumnezeu, acesti fii ai lui Dumnezeu au devenit slujitorii si mesagerii Sai. Deoarece viziunea asupra lui Yehova nu era cea a unui Dumnezeu dezinteresat de cele ale oamenilor, El apare des in Vechiul Testament ca manifestandu-Se in lumea vizibila in diferite forme, avand drept rezultat uneori identificarea ingerului ca mesager al lui Yehova cu divinitatea insasi. Ulterior insa diferentierea devine clara si ingerii sunt infatisati distinct ca fiinte create ce Il preamaresc pe Dumnezeu si fac cunoscuta oamenilor voia Sa. Heruvimii (de fapt formele de singular si plural acceptate in limba romana pentru heruvim-heruvimi/serafim-serafimi sunt gresite, deoarece etimologic heruvim/serafim sunt deja, in ebraica, forme de plural; corect ar fi fost probabil heruv-heruvi / seraf-serafi) peste care Yehova Isi aseaza tronul, sunt poate la origine asociati cu grifonul hitit, apoi slujitori ai divinitatii (Iesire 25:18-22; Ezechiel 1:10) si, posibil, personificari ale elementelor naturii (Deuteronom 33:26; Ps. 18:10; Isaia 19:1). Serafimii, dupa disocierea de sarpele zburator, apar, in singurul pasaj in care sunt mentionati (Isaia cap. 6) ca puternicii slujitori ai lui Dumnezeu, implinindu-I neconditionat voia. Transformarea sarpelui-seraph in slujitor al lui Dumnezeu poate fi privita ca o trecere a seraphului de la demonic la angelic. Este clar insa ca originea lor nu a fost niciodata uitata complet, deoarece in apocrifa lui Enoch ei apar in continuare cu elemente din forma sarpelui, conducatori fiind ai paradisului si ai serpilor. In perioada Macabeilor, perioada in care cartea lui Daniel a fost redactata, arhanghelul Michael apare ca patron, spirit pazitor al poporului israelit, ca cel ce trebuie sa apere poporul ales in mijlocul ostilitatilor din partea egiptenilor si asirienilor. Pe langa Michael apare mentionat si Gabriel, ca cel ce mediaza fiecare viziune a lui Daniel. Si Michael si Gabriel apar ca slujitori ascultatori ai lui Dumnezeu, si de la acest concept al slujirii angelice pornind, se dezvolta probabil invatatura ingerului pazitor, asa cum va aparea Rafael, si intregul sistem elaborat al angelologiei care va caracteriza literatura apocrifa.
Despre autor:
