Cunosc patru feluri de lenesi carora le dau, din discretie, numere de ordine.

Lenesul numarul 1 este istoric. S-a pregatit pentru asta, ia chiar salariu pentru o ocupatie inrudita cu specialitatea si recunoaste, in definitiv, ca rostul lui ar fi sa caute documente, sa le interpreteze si sa scrie Istoria romanilor in total sau in parte. El insa declara ca soarta nemiloasa saboteaza opera lui, ca multe viseaza omul, dar putine se realizeaza. Imi da chiar a intelege sa nu ma pripesc prea mult crezand c-o sa fac isprava, ca si el visa marea cu sarea, dar: a trebuit sa se insoare, a avut copii, copiii au crescut, copiii au trebuit sa fie dati la scoala, copiii au avut scarlatina, copiii si-au dat bacalaureatul, copiii au inceput sa aiba copii. Apoi, bibliotecile sunt prost organizate, deschise numai in zi de lucru, cu personal neprietenos. Si, pe urma, invidia crunta a oamenilor, evenimentele politice (cand patria ne cheama, amice nu-i momentul sa facem stiinta curata), ingratitudinea statului fata de muncitorul intelectual, care este un paria, ma-ntelegi, care nu se mai poate, vorba lui Caragiale, trai de atata incurie. Ei, sa fi fost el in Anglia, in Franta, in Occident, unde totul merge struna, azi ar fi fost om mare.

De ce-a plecat cutare si cutare? Insa cu el s-a petrecut o drama. Trebuia neaparat sa se casatoreasca cu o prietena din copilarie (e un sentimental), si pe urma au venit copiii. In sfarsit, ce sa mai vorbim: el nu mai scrie istorie, ci face istorie, daruind patriei ostasi.

Numarul 2 e un lenes care se ignoreaza, un lenes indignat. Toti semenii lui i se par niste fiinte inferioare, niste parveniti, care nu-si merita locul pe care-l ocupa. Toti sunt ignoranti, inactivi, nespecialisti, cu doctorate dubioase. Trebuie sa vina neaparat o generatie ilustra, generatia lui, sa ridice nivelul operelor intelectuale romane intreprinse de minti debile. Numarul 2 are totdeauna o revista in mana, ori o carte, de altfel, nu le citeste, dar care-i servesc ca pretext sa intrebe:

Ce zici de articolul lui X? - Hm! - raspunzi, neputand decide intr-un picior. Prinzand curaj, 2 continua:

E un scandal. N-are informatie, nu e specialist, nu citeaza cartea cutare si pe cealalta o citeaza indirect. Ah, si ce lucru minunat s-ar putea scrie despre asta! Am in cap cateva idei, pe care am sa le pun pe hartie cand vor fi coapte. 2 e, cum se vede, un lenes decis, plin de voluptatea vigoarei. Alergand in dreapta si stanga, ironizand pe unii si pe altii, hotarandu-se sa faca el, ajunge sa se iluzioneze si sa creada ca are o activitate. Pe un astfel de individ nu-l poti strange cu usa. Daca i-ai spune:
Ei bine, dar tu ce-ai scris? El ar clipi ironic si ti-ar raspunde: - Ai cultul scrisului, cum vad. Scrisul nu e decat un mijloc de comunicare. Socrate n-a scris. Poti vorbi, poti fecunda veacul oral, peripatetic. Cunosc genii care au risipit capodopere oral. Iubesc creatia, am oroare de pagina tiparita, care tradeaza gandul, fixand numai o ipostaza din devenirea care este esenta lui.

Numarul 3 e un lenes fricos, care se simte probabil vinovat si da bir cu fugitii. Lui nu i se poate face nici o propunere de activitate, el nu s-ar duce in biserica satului lui sa-ti scoata de pe pisanie anul ridicarii. La o astfel de propunere, numarul 3 deschide ochi infricosati si striga fara explicatii: - Nu pot. Imposibil. Te rog sa nu insisti. Cere-mi orice. Odata i-am oferit, din simpla conventie, o carte a mea, dar numarul 3, vazand numai obligatia de a citi, a intins mainile cu teroare, in chip de aparare: - Nu, nu. Nu pot. Imposibil. Nu-mi da nimic. Te rog sa nu insisti.

Numarul 4 e un lenes care scandalizeaza pe lenesii nr. 1, 2 si 3. El zice asa: - Nu vreau sa muncesc, si pace. In curgerea de fluviu a lumii, opera mea ar fi ca o murdarie invizibila de musca. Ea ar fi un accident, neparticipand la cursul real al universului, si mi se pare o absurditate sa promovez relativul. Constat prezenta mea fenomenala, stau cu mainile pe pantece si astept desfasurarea lumii. Scriind ori nescriind, lucrurile au sa se petreaca la fel.

In special numarul 2 este scandalizat, numind pe 4 un lenes cinic. In realitate 4 e singurul activ, singurul cu tensiune intelectuala. El gandeste, are o filozofie a vietii si, prin asta, stimuleaza creierul altora. Convorbirea cu el este tonica, fiindca el nu se scuza, ci se pune in mijlocul unui principiu universal. De altfel, am descoperit curand ca el citeste si ca scrisese, ascunzand c-a scris. Numarul 4 e un modest, care crede ca n-are vocatie, si din bonomie face parada de nepasare.

aparut in volumul "Cronicile optimistului", Editura "Litera International"