Evolutia de la primate la Homo Sapiens n-ar fi fost posibila fara ventilatorul organismului: glandele sudoripare.

Incalzirea globala inseamna mai mult decit dezghetul calotei polare sau desertificarea unor regiuni agricole. Cele citeva grade in plus aduc un disconfort termic sporit, dar si multa transpiratie. Oricit de iritante ar fi mirosurile din autobuz sau din metrou pe timp de canicula, transpiratia ne ajuta sa „functionam" in parametri normali. Ea este „ventilatorul" intern care ne face sa gindim „la rece" si sa evitam febra.

O data cu aparitia recenta a cartii „Pielea: o istorie naturala", semnata de antropologul american Nina Jablonski, se vorbeste despre o noua disciplina: stiinta transpiratiei (in engleza: „sweatology"). „Daca oamenii de azi au ajuns sa fie ceea ce sint, asta se datoreaza respingatoarei lor transpiratii", introduce tema specialista americana de la Pennsylvania State University. „Fara multimea de glande sudoripare care ne racoresc organismul cu transpiratia lor copioasa, astazi am fi acoperiti cu parul des al stramosilor nostri, vietuind precum primatele", avertizeaza Jablonski, potrivit cotidianului „International Herald Tribune".

Pielea omului este, in acelasi timp, „mantou de ploaie" care ne apara de apa, gindaci si de noxe chimice, dar si pergament zgiriat, pudrat, tatuat si gaurit de cercei care „spune totul despre biografia, sanatatea, valorile noastre si chiar disponibilitatea pentru imperechere", precizeaza Jablonski intr-un interviu din „The New York Times". Toate aceste marci pot fi inscriptionate pe epiderma noastra doar pentru ca avem mai putin par decit alte animale. Dar si mai subtire, completeaza Jablonski in cartea sa: „In realitate, avem tot atitea fire de par cit maimutele, doar ca firele sint mai subtiri, chiar invizibile pe anumite parti ale corpului".

Rarefierea parului a insemnat, pentru specia umana, pierderea unui scut important contra socurilor mecanice, dar si a unui mecanism de reglare a caldurii interne, sustine Jablonski. Functia de reglare a temperaturii singelui a fost transferata, in parte, spre glandele sudoripare, asa incit „in ultimele milioane de ani, oamenii au devenit mamiferele cu cea mai abundenta transpiratie", afirma Jablonski, potrivit „The New York Times". „S-a spus adesea ca marirea creierului uman a facut posibila trecerea de la primate la om. Doar ca acest creier nu s-ar fi putut dezvolta in lipsa pielii noastre pline de sudoare", afirma antropologul.

Explicatia „evolutiei prin transpiratie" suna cam asa: „Acum doua milioane de ani, omul preistoric din savanele africane alerga distante mari in cimp deschis. Pentru a supravietui soarelui de la Ecuator, el trebuia sa-si racoreasca mintea. De aceea, omul preistoric a inceput sa aiba tot mai multe glande sudoripare, care au permis dezvoltarea creierului", explica Jablonski. Marirea creierului, datorata reglarii temperaturii interne, a permis planificarea actiunilor pe termen lung. Atunci a inceput dispersarea oamenilor inspre alte continente, fapt dovedit de fosilele umane descoperite aproximativ in aceeasi perioada in Asia Centrala.

Glandele sudoripare au devenit mai numeroase pe masura ce omul a pierdut din pilozitatea stramosilor sai, ceea ce a permis largirea creierului hominid si o viata activa, chiar si sub soarele torid, isi rezuma teoria Jablonski, citata de „International Herald Tribune". In conditii de sedentarism, caldura excesiva poate fi usor transferata din vasele de singe spre suprafata pielii, fara sa fie nevoie de picaturile de sudoare. Ele devin insa cruciale din clipa in care exersam muschii, ce elibereaza caldura mult mai multa, care contribuie la cresterea temperaturii corpului. Informatiile despre aceste schimbari sint transmise spre creier, care comanda eliberarea transpiratiei racoritoare.

Pe aceeasi linie evolutionista, se poate intreba daca sudoarea va mai reusi sa ne racoreasca la fel de bine in viitorul amenintat de incalzirea globala. Nici o problema, raspunde Craig Crandall, specialist in termoreglarea organismului de la Universitatea din Dallas. Incalzirea globala este mult mai putin dramatica, din punctul de vedere al confortului termic, decit mutarea unei persoane din Canada in Florida, observa Craig, potrivit „International Herald Tribune". El se bazeaza pe puterea enorma de adaptare a omului la gradele suplimentare de pe termometru. S-a observat, de pilda, ca atletii care se antreneaza intr-o atmosfera torida elimina in primele zile multa sare si se simt mizerabil pentru ca nu reusesc sa coboare temperatura corpului. Apoi, ei incep sa se adapteze: glandele sudoripare se maresc, atletii transpira mai mult, iar temperatura lor interna revine la normal.

Cu bustul gol Imbracamintea sumara din timpul caniculei este nesanatoasa, arata un studiu realizat de americani in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial. Astfel, dintre voluntarii asezati in cutii din lemn in mijlocul desertului California, cei care erau aproape goi au transpirat cu 30% mai mult decit soldatii imbracati intr-o uniforma din material subtire. Diferenta este explicata prin faptul ca pielea neacoperita a absorbit mai multa caldura din mediu. Prin urmare, munca la bustul gol pe platformele extrem de calde este contraproductiva, conchide doctorul Crandall, citat de „International Herald Tribune".

60 de ani este virsta de la care oamenii transpira mai putin, fapt pentru care, in perioada caniculara, corpul lor se supraincalzeste si este amenintat de infarct. Aflati cum au evoluat culorile pielii omului, pe www.cotidianul.ro/select